Atunci când pierzi în minutul 90+8, după un penalty apărat și la repetare, dar reluat în poartă, drama se scoate singură pe prima pagină. Dar amănuntul că te-a scos o echipă armenească nu scoate cumva la iveală și cuvântul „rușine”?
Despre meciul oltenilor de la Erevan se va vorbi la nivel de dramă, de tragedie, de thriller, etc, etc, încă multă vreme de-aici încolo. Se vor invoca nedreptatea planetară, ceasul rău, ghinionul, arbitrajul ostil, toate deodată sau fiecare dintre ele, luate pe rând.
Dar se va uita esențialul: formația care a eliminat campioana României, fie și dramatic, fie și melodramatic, este campioana Armeniei. Dacă fotbalul românesc e pe locul 52 în lume (ilustrat de echipa națională), cel armenesc este pe locul 107! Asta face de neacceptat rezultatul dublei manșe cu Ararat!
Poezii fără rimă
Vor urma multe săptămâni de invocare a ghinionului, deciziile arbitrului lituanian (să le explice specialiștii, că de-aia sunt specialiști!) vor fi întoarse pe toate fețele. Se va recita poezia fără rimă a posesiei superioare, se va fantasma pe șuturile mai multe la poartă, se vor povesti ocaziile, mai multe ale românilor decât ale armenilor.
Se va răspândi până la sațietate lamentația că armenii câștigă returul din unicul lor șut pe poartă. Așa este. Dar năduful e și mai mare în momentul în care pierzi un meci, cel din deplasare, în care ai fost clar mai bun, după ce săptămâna trecută nu reușisi să câștigi acasă un meci în care fusesei oarecum egal cu adversarul.
Când adversarul e de cinci ori mai slab
N-ai voie să nu-ți exploatezi superioritatea valorică, ești obligat să-ți declami mereu în minte postulatul conform căruia fotbalul românesc e net superior fotbalului armean.
Transfermarkt, așa subiectiv cum este, spune că oltenii au cotă de 37 de milioane, iar Ararat doar de 8 milioane. De aproape cinci ori mai mult. O asemenea superioritate trebuie dovedită printr-o calificare fără emoții în fața unui adversar de cinci ori mai slab.
Cam pe unde e fotbalul românesc?
Drama Craiovei de la Erevan (multă lume va continua s-o numească așa, ferindu-se de cuvântul „rușine”, mult mai aproape de adevăr) certifică următoarele: campioana României a trecut de un adversar din Belarus, apoi de unul din Finlanda.
Cele care i s-au pus de-a curmezișul, blocându-i drumul, au fost formații din Bulgaria și din Armenia, țări față de care noi întotdeauna ne-am enunțat o superioritate nativă, cromozomială, genetică.
FCSB a fost batjocorită de un adversar din Letonia, echipele clujene au fost judecate fără drept de apel și pedepsite drastic de preopinenți norvegieni. Și-atunci, pe unde suntem cu fotbalul? Suntem acolo unde vorbim de drame consumate nu pe marile stadioane ale Europei, ci la Erevan!
Drumul în jos
În cele din urmă, Craiova își va petrece toamna europeană exact acolo unde și-o petrecea și anul trecut, în faza grupei Conference League. Există totuși o deosebire esențială.
În timp ce în 2025 drumul (cu Mirel Rădoi pe bancă) era unul ascendent, materializat prin eliminarea a trei adversar deloc slabi, adică Sarajevo, Trnava și Bașakshehir, acum coborârea e evidentă. Ca să ajungă tot în Conference League oltenii au alunecat mereu la vale, dintr-o competiție în alta.
Ar fi complet contraproductiv ca în loc să se vadă cauzele reale ale acestui clivaj, să se vorbească tot de drame, tragedii și arbitraje ostile. Nu ajută la absolut nimic.
{{text}}