Cu două zile înainte ca vara să-și închidă oficial porțile, fotbalul s-a întors în județ. Nu în marile arene, nu cu zeci de camere de televiziune și nici cu VAR. În Ialomița, noul campionat a început cu tobe, mici sfârâind pe grătar, bere rece la draft și un derby cât se poate de serios: Recolta Malu-Roșu – Recolta Bărcănești. Terminat cu scandal de arbitraj!
- Gazeta a pregătit o serie de reportaje speciale pentru a prezenta pitorescul fotbalului de la județ
- Vrei ca echipa din comuna ta să devină cunoscută? Scrie-ne la gazeta@gsp.ro despre personajele și întâmplările amuzante din ligile inferioare!
- Toate reportajele FOTBAL LA JUDEȚ sunt disponibile pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici)
Sâmbătă, trecut de ora 18:00. Este derby-ul „recoltelor” din Ialomița, între două sate despărțite de aproximativ 62 de kilometri.
Pentru fotbaliști, drumul se face cu mașinile personale, pentru că, în Liga 4, autocarul este mai degrabă un lux decât o necesitate. Pentru suporterii Bărcăneștiului, însă, distanța nu reprezintă niciun impediment. Din când în când mai folosesc microbuzele școlare.
Oamenii vin după echipă și în deplasare, așa cum o fac aproape de fiecare dată, iar când Recolta joacă, galeria își aduce cu ea arsenalul: tobe, fumigene și o doză zdravănă de pasiune.
În fruntea galeriei se află Lilian Călin, ultrasul Bărcăneștiului, dinamovist sută la sută și omul care reușește să strângă sute de oameni lângă echipă.
Înainte de meci, Lilian intră în vestiar și le vorbește jucătorilor într-un stil care amintește de ședințele de altădată ale lui Victor Pițurcă la echipa națională. „Nu filmați aici! E bucătărie internă”, transmite tăios.
Înainte de fotbal, se joacă meciul micilor
La Malu-Roșu, atmosfera este ceva mai liniștită. Galeria gazdelor este condusă de puștii din localitatea care numără doar câteva sute de suflete, iar comparația cu „Groapa cu lei” a Bărcăneștiului ar fi nedreaptă pentru copii.
Înainte să înceapă fotbalul, începe grătarul. Mici, cârnați, ceafă și cartofi prăjiți sunt pregătiți chiar lângă teren, „la botul calului”, iar responsabil cu operațiunea este un grătaragiu venit din Coșereni, comuna ialomițeană aflată în apropiere de Urziceni.
Omul este șeful distracției și își tratează misiunea cu maximă seriozitate. În timp ce așază pe grătar două caserole de mici, ține să explice și de ce marfa lui este diferită de ceea ce se găsește în alte părți ale județului.
„Micii sunt luați de la București, făcuți special pentru mine! Cum să-ți spun de unde... Sunt singurul din Ialomița cu calitatea asta”, se laudă el, în timp ce focul începe să-și facă treaba.
„Dă-mi zece bucăți să mă ardă cerul gurii”
Comenzile curg într-un ritm care amintește mai degrabă de terasa Obor decât de un stadion de Liga 4. „Șapte la mine!”, strigă unul dintre spectatori. „Bagă și la mine cinci cu cartofi!”, vine o altă comandă din apropiere.
Un mic costă 8 lei, cu un leu mai mult decât la Obor, dar nimeni nu pare să se plângă prea tare.
„Sunt buni, tataie! Asta-i șmecherie mare!”, spune un client mulțumit.
„Dă-mi zece bucăți, dar fă-i acum, să mă ardă cerul gurii. Nu-mi da d-aia din lighean!”, vine o comandă.
Un alt spectator vrea zece pentru acasă, pentru că are rude în vizită.
Douăzeci de mici dintr-o singură strigare înseamnă 160 de lei, iar grătaragiul poate fi, probabil, singurul om de la Malu-Roșu care nu are absolut niciun motiv să fie supărat de scorul de pe tabelă.
„Lasă că joci data viitoare”
De echipa din Malu-Roșu se ocupă Gheorghe Păun, antrenorul care trebuie să le facă pe toate. Înaintea meciului, tactica începe într-un mod cât se poate de local: o bere rece la draft, care costă 7 lei.
Gheorghe trage un pahar pe gât, intră în vestiar și anunță primul „11”. Nu toată lumea primește vestea cu entuziasm, iar Marius, atacantul care nu prinde echipa de start, află că va începe meciul de pe margine.
„Lasă că joci data viitoare, încercăm și-așa”, îi spune antrenorul.
Marius e liniștit. La fel ca și celelalte rezerve. Își potolește foamea cu o porție de cartofi prăjiți cu maioneză, după care aprinde și o țigară.
Este genul de pregătire pentru meci pe care probabil nu o veți găsi în manualele UEFA, dar care pare să funcționeze fără probleme în fotbalul județean.
În schimb, veteranii din zonă sunt bucuroși că a început un nou campionat și spun că vor veni la toate meciurile:
„Venim la toate meciurile. Păcat că a mai murit lumea și nu mai am cu cine să stau... Ce să facem, asta este. Vin la meciuri, să-i văd pe băieți, mai ales că terenul e foarte bun. Mai jucăm o tablă, un șah”.
Arbitrul aduce Mondialul în Liga 4
Și are dreptate în privința terenului. Gazonul de la Malu-Roșu este impecabil și, dacă ar fi să-i întrebi pe cei de aici, bate fără probleme terenurile de pe Ghencea, Arcul de Triumf sau chiar pe cel din Ploiești.
„E îngrijit și udat de băieții ăștia de la echipă”, explică unul dintre jucători. Dar relaxarea e „spartă” de fluierul arbitrului.
Ionel Piriescu are 55 de ani și arbitrează din 1998. Înainte de start, „centralul” le vorbește jucătorilor despre fair-play și sportivitate, după care le explică faptul că, deși sunt în Liga 4 și nu au VAR, regulile din fotbalul mare trebuie respectate și aici.
„Domnilor, bună ziua! Vă doresc succes în noul campionat. Vă rog să dați dovadă de fair-play și sportivitate”, le transmite arbitrul.
Apoi vine partea care îi surprinde pe jucători.
„Aplicăm regulile și la noi. Zece secunde la schimbare după identificarea jucătorului. Aruncarea de la margine e în cinci secunde, că vă uitați și voi la televizor. Iar portarii au tot cinci secunde pentru repunere”, le explică Piriescu.
„Mamă, mamă, ca la Mondial!”, se aude din coloana de jucători.
Bărcăneștiul domină, iar clopotele țin loc de muzică
Arbitrul continuă: „Să nu ziceți că n-ați știut sau că nu v-a anunțat nimeni. În rest, jucăm fotbal”.
Și începe meciul. Este trecut de ora 18:00 când arbitrul dă drumul partidei, iar în primele 10-15 minute gazdele aproape că nu reușesc să ajungă la poarta adversă.
Bărcăneștiul are mai multă experiență, jucători cu vechime în echipă și o organizare superioară. Oaspeții joacă din prima, încearcă driblinguri, pleacă rapid pe contraatac și se așază bine în apărare.
De la Malu-Roșu, Andrei Pana este unul dintre puținii care încearcă să schimbe ceva. Decarul se zbate, cere mingea și încearcă să creeze acțiuni, iar unele dintre ele chiar îi ies.
În spatele lui, însă, Bărcăneștiul are galeria. Lilian este la tobă și la portavoce, iar cântecele se aud peste teren.
La un moment dat, însă, fotbalul primește concurență de la biserica aflată chiar lângă stadion.
Clopotele încep să bată puternic, în timp ce câțiva localnici se află la cimitirul lipit de teren. Aprind o lumânare la morminte, după care mai aruncă un ochi, printre cruci, către băieții care joacă fotbal la câțiva metri distanță.
„Nu vezi, bă, că a ieșit mingea afară juma' de metru! Ești chior?!”
La Malu-Roșu, meciul și viața satului se desfășoară aproape în același cadru.
Bărcăneștiul continuă să domine și, după o perioadă în care gazdele sunt împinse în propria jumătate, vine și golul. Oaspeții deschid scorul, însă reacția gazdelor este imediată.
„Nu vezi, bă, că a ieșit mingea afară juma' de metru! Ești chior?!”. Și începe scandalul.
Protestul are un argument serios. Mingea ieșise, într-adevăr, iar dacă ar fi existat VAR, golul ar fi fost anulat. În Ialomița, printre morminte, grădini pline cu gutui și prune, însă, tehnologia este înlocuită de ochiul spectatorului de pe margine.
Arbitrul nu a văzut. Gazdele sunt convinse că au fost nedreptățite. Golul se validează. 0-1.
Tactica se pierde undeva între bancă și teren
Antrenorii stau aproape permanent în picioare și încearcă să-și conducă echipele de pe margine. Gheorghe Păun transmite indicații, adversarii răspund, însă nu toți jucătorii par să fie conectați la aceeași frecvență.
Unii dintre cei care știu mai bine cu mingea își fac propriul joc și nu țin întotdeauna cont de indicațiile tactice primite. În Liga 4, antrenorul poate să deseneze scheme cât vrea pe tablă. Odată ce mingea ajunge la un fotbalist, planul poate suferi instantaneu modificări.
„Dacă mai faci de capul tău, data viitoare nu mai vii. Și-am terminat cu bâlciul”, se revoltă „principalul” gazdelor.
La pauză, Bărcăneștiul conduce cu 1-0.
Spectatorii se strâng în jurul meselor, iar analiza primei reprize se face, evident, cu o bere rece în față. Grătarul continuă să producă, iar micii se vând ca pâinea caldă.
„Ai ridicat steagul ăla ca fraierul!”
Gazdele sunt nervoase din cauza golului și a arbitrajului.
Înaintea reprizei secunde, tensiunea crește din nou. Centralul și asistentul Adrian Dragomir sunt luați în colimator de oamenii din Malu-Roșu.
„Ai ridicat steagul ăla ca fraierul! Las-o dracu' de treabă! Unde ai văzut tu ofsaid, bă?! Are viteză mare ăla și d-aia te-ai derutat, arbitre!”, sună protestele vehemente.
Arbitrul nu ignoră complet situația și vine la margine, unde începe o mică negociere cu antrenorul Gheorghe Păun. Nu apare niciun cartonaș galben, însă centralul îi transmite antrenorului un mesaj clar: „Rămâi pe loc să stăm de vorbă!”.
Într-un fotbal în care nu există VAR, fiecare decizie controversată devine instantaneu subiect de dezbatere generală. Iar la Malu-Roșu, arbitrii au parte de un public care nu ezită să-și exprime opinia: „Era 1-1, săracule! Ai ridicat ca fraieru...”.
Repriza a doua are aceeași partitură. Se face 0-2, 0-3... Meciul este decis, iar oaspeții își asigură cele trei puncte.
„Suntem forță mondială!”
La final, galeria Bărcăneștiului este pe garduri. Lilian Călin este fericit, toba își continuă ritmul, iar jucătorii sărbătoresc victoria. Pentru ei, drumul de întoarcere va fi mult mai scurt.
Când câștigi cu 3-0, parcă și kilometrii trec mai repede. Înainte de plecare, oamenii din Bărcănești își fac deja planurile pentru următoarea partidă, cu Barăganul Ciulnița.
„Batem tot anu' așa, suntem forță mondială!”, vine mesajul. Nelipsit din deplasare și de-o viață alături de echipă e Tudorică Păunescu! Trup și suflet alături de băieți.
Poate că este doar entuziasmul de după prima etapă. Poate că Bărcăneștiul chiar are o echipă capabilă să se bată sus. Cert este că, într-o seară de weekend, oamenii pleacă fericiți acasă.
La Malu-Roșu rămân gazonul impecabil, mesele care se curăță de paharele de bere, mirosul de mici și poveștile despre arbitraj.
Dacă în fotbalul mare sezonul începe cu obiective, conferințe și strategii, în Liga 4 începe cu un grătar, o bere la draft, suporteri pasionați și un arbitru care le explică jucătorilor că autul trebuie executat în cinci secunde.
Asta este Liga 4 în Ialomița: fotbal fără VAR, dar cu VAR-ul din tribună!
{{text}}