FCSB nu mai crede în propriul joc » 3 semnale negative care trădează finalul unei echipe

FCSB a pierdut cu UTA, scor 1-3, în etapa a 7-a a Superligii, după un meci în care a încercat să rezolve la nivel individual duelul. În plină criză, roș-albaștrii au schimbat din mers, au redistribuit roluri, au trecut dintr-o structură în alta, dar au rămas blocați în aceeași problemă de a pătrunde.

Față de aceeași etapă a sezonului trecut, aproape totul s-a schimbat, ceea ce spune multe despre cât de mult s-a transformat această echipă. Din grupul de titulari de atunci, Târnovanu și Cisotti au rămas singurele constante, iar diferența se vede cu ochiul liber mai ales în relațiile dintre jucători.

FCSB nu mai joacă de la sine, construiește foarte greu, caută punctele de referință, iar în momentele în care adversarul îi închide prima variantă, mingea ajunge prea des să fie întoarsă, plimbată lateral sau central, la 35-40 de metri de poartă.

Cele trei semnale negative sunt clare: o posesie folosită ineficient, o singură pasă în adâncime în tot meciul și o echipă care ajunge să-și pună mare parte din speranța ofensivă în Pădurariu. Un compliment pentru el, dar un mare „red flag”.

• Alexandru Stoian (48') a marcat singurul gol al gazdelor, după o pasă a lui David Miculescu. Pentru UTA, Marius Coman (26', 78') a reușit o „dublă”, iar Hakim Abdallah (54') a înscris golul prin care arădenii au revenit în avantaj la numai șase minute după egalare.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

FCSB, zarvă tactică în două sisteme

La Târgoviște, haosul a fost din nou vizibil, dar nu neapărat printr-o succesiune de sisteme. De fapt, Wyscout a identificat doar două structuri majore, 3-4-3 și 4-3-3. Agitația a venit, iarăși, din interiorul lor. Cinci schimbări, repoziționări, modificări de rol, jucători care au început într-un loc și au terminat în altul și o echipă care a rulat în gol permanent.

Roș-albaștrii au început cu trei fundași centrali, Dawa, Batubinsika și Duarte, Cisotti și Pădurariu pe toată lungimea benzilor, Joao Paulo și Ofri Arad în centru, iar Miculescu, Garita și Boutoutaou în linia ofensivă. La pauză au ieșit Garita și Boutoutaou și au intrat Stoian și Gnahore, însă sistemul a rămas 3-4-3.

Schimbarea de modul a venit abia după mutările din minutul 64, când Stancu și Politic i-au înlocuit pe Dawa și Ofri Arad, iar FCSB s-a așezat ulterior în 4-3-3.

Nu sistemele au produs senzația de dezordine, ci jucătorii care le-au compus. La pauză, FCSB a schimbat două profiluri și a făcut franjuri mai multe relații. Formația lui Marius Baciu a încercat să corecteze permanent imaginea meciului. Chiar și după pauză, când posesia a crescut de la 56% la 65%, ritmul în care echipa a produs atacuri a scăzut, de la 0,46 atacuri pe minut în prima repriză la 0,35 în a doua.

Prea multă minge pentru un avans infim

Schimbările au produs alte distribuții pe teren, nu și alte soluții. FCSB s-a trezit într-un joc în care putea muta piesele aproape oricum, fiindcă problema nu mai ținea numai de poziția lor de start. Au lipsit relațiile dintre ele.

Probabil cea mai fidelă fotografie statistică a meciului nu este acel 61% posesie, ci felul în care FCSB și-a consumat posesia.

Din cele 483 de pase, 161 au fost înainte, 68 înapoi și 208 lateral. Cu alte cuvinte, gazdele au trimis 276 de pase lateral sau înapoi, aproximativ 57% din total. În același timp, UTA a avut numai 274 de pase în întreg meciul: 112 înainte, 39 înapoi și 92 lateral.

FCSB a pasat, așadar, mai mult lateral și înapoi decât toate pasele arădenilor la un loc.

Aici începe să capete formă impresia pe care a tot lăsat-o în ultimele runde. Posesia a fost dusă de multe ori în zona de 35-45 de metri de poarta adversă, apoi mutată dintr-o parte în alta, revenită în centru și trimisă din nou spre exterior, fără ca cineva să accepte constant riscul de a rupe linia. Pătrunderea nu ține doar de soluția tactică sau de calitatea pasei, ci și de curaj și încredere, iar la Târgoviște jucătorii lui Baciu au ales prea des siguranța.

Raportul arată 86% precizie a paselor, însă această siguranță ridicată a venit într-o posesie în care pasele laterale și cele înapoi au devenit dominante. Este una dintre bolile clasice ale unei echipe aflate în criză de încredere, mingea devenind element de siguranță, în detrimentul spațiului în care se află.

Altfel zis, jucătorul preferă colegul liber la zece metri lateral în locul culoarului dintre doi adversari.

65%a fost posesia FCSB în repriza a doua, față de 56% înainte de pauză. În același timp, recuperările au scăzut de la 0,35 la 0,27 pe minut, iar PPDA a crescut de la 10,3 la 13,5. PPDA măsoară câte pase îi permite unei echipe adversarului înainte de o acțiune defensivă. Cu cât valoarea este mai mare, cu atât pressingul este mai puțin intens.

29:14minute a avut FCSB mingea în posesie, față de numai 19:04 UTA. O posesie a roș-albaștrilor a durat în medie 15 secunde, față de 10 secunde la arădeni, însă UTA a dus mai multe posesii până în careul advers: 15 față de 13.

Batubinsika, Duarte și Dawa au capturat mingea. Și cam atât

Distribuția individuală arată și unde s-a acumulat posesia. Cei trei fundași centrali au devenit nodurile majore ale circulației, iar numărul paselor lor spune cât de des FCSB a fost obligată să reia construcția.

Batubinsika a încheiat cu 72 de pase scurte și medii, dintre care 69 precise, Duarte cu 74/70, iar Dawa cu 39/34. Batubinsika a trimis 23 de pase înainte, dar 46 lateral, de două ori mai multe. Totodată, Duarte a avut 38 înainte și 31 lateral.

Aici precizia tinde să ascundă problema. Un fundaș poate ajunge ușor la 95-96% fără să fi ajutat suficient echipa să urce dacă majoritatea conexiunilor sunt cele pe care adversarul este dispus să i le ofere.

UTA nu a avut nevoie să sară permanent peste fundașii centrali. Îi putea lăsa să schimbe mingea între ei și să închidă următorul jucător de recepție.

FCSB și-a construit astfel o posesie confortabilă în prima parte a atacului și incomodă imediat ce trebuia să o ducă mai departe.

Și aici intervine o altă deficiență majoră, poate chiar mai grea, atunci când cei trei sunt priviți împreună, ca un tot. Dawa, Batubinsika și Duarte au însumat 28 de pierderi de minge, dintre care 12 în propria jumătate. La portar, Târnovanu a încheiat cu 28 de pase precise din 36, dar numai 6 din cele 14 mingi trimise peste propria treime au ajuns la destinație. Toate aceste cifre adunate descriu o fragilitate importantă.

Linia de fund are multă responsabilitate în construcție, dar nu oferă încă suficientă siguranță atunci când este obligată să joace prin presiune și nici suficientă progresie atunci când adversarul îi oferă mingea. Așadar, o combinație costisitoare.

Primul gol al Aradului a făcut exact această slăbiciune vizibilă. Boutoutaou a pierdut mingea, Batubinsika a ieșit neinspirat din zonă, Papeau a atacat imediat spațiul creat prin pasă, iar Coman a apărut în spatele liniei de fund. La 1-2, Dawa a lăsat flancul deschis, iar UTA a găsit din nou traseul spre finalizare.

Când construcția nu te duce suficient de repede înainte, trebuie să fii aproape impecabil în spatele mingii. FCSB n-a fost.

O singură pasă în adâncime pentru FCSB. Aici devine grav

Dintre toate cifrele raportului, una este de-a dreptul neverosimilă pentru o echipă care a avut 61% posesie. FCSB a încercat o singură pasă în adâncime în tot meciul.

Doar una. În tot acest timp, UTA a încercat patru și a reușit trei. Mai departe, FCSB a trimis 55 de pase în ultima treime și 24 în suprafața de pedeapsă, ceea ce arată că nu a fost complet ținută departe de poartă. Problema a apărut la ultima frontieră, nu a trecut prin adversar.

Asta schimbă și sensul celor 15 șuturi. Opt, adică 53%, au fost catalogate drept execuții de la distanță. Când nu găsești pasa care să intre în spatele unei linii, începi să finalizezi din fața ei.

Exact asta a făcut FCSB. A plimbat mingea central la 35-40 de metri, a întors-o, a căutat exteriorul, a revenit, iar când spațiul nu s-a deschis, șutul de la distanță a devenit ieșirea din posesie. Nu neapărat soluția, ci mai degrabă ieșirea.

Și aici problema depășește tehnica, fiind și una de curaj. Pentru o pasă între linii trebuie să accepți posibilitatea pierderii. Pentru o demarcare în spatele adversarului trebuie să pleci înainte ca mingea să fie sigură. Pentru o combinație verticală trebuie ca doi sau trei oameni să creadă în aceeași idee în aceeași secundă.

• FCSB a avut 116 posesii, dintre care 67 au ajuns în jumătatea adversă. Numai 13, însă, au ajuns până în zona de penalty a UTA: 11%.

• UTA a avut 107 posesii, dintre care 55 au trecut de jumătatea terenului, dar 15 au ajuns în careul advers, adică 14%.

Acesta este adevăratul verdict asupra posesiei. Nu cât ai mingea contează, ci cât spațiu câștigi înainte să o pierzi. UTA a avut și 25 de pase spre careu, FCSB 24. Aproape aceeași cantitate de acces final, deși diferența la posesie a fost de 22 de puncte procentuale și cea la numărul total de pase de 209.

Echipa stă în Pădurariu, simbolul entuziasmului

Mai apare un „red flag” al unei echipe care și-a pierdut coordonatele. Unul dintre principalii generatori de energie ofensivă a devenit Ricardo Pădurariu.

Nu pentru că Pădurariu n-ar merita. Tocmai invers. A fost unul dintre puținii care a atacat jocul fără să pară inhibat de el.

A încercat 7 driblinguri și a reușit 6, a avut 6 centrări, 3 precise, a intrat în 25 de dueluri și a încercat să împingă constant posesia din banda stângă. În statisticile centrărilor, Pădurariu a avut cele mai multe pentru FCSB, 6, ceea ce arată că a fost permanent implicat în combinațiile ofensive de pe acea parte.

La nivel individual, energia lui este o veste bună. La nivelul echipei, poate deveni o veste proastă, pentru că o formație cu pretenții nu ar trebui să depindă, în momentele în care jocul se înfundă, de entuziasmul unui jucător care încă încearcă să-și câștige minutele și statutul. Pădurariu a cerut mingea, a atacat omul, a centrat, a intrat în dueluri. Tocmai lucrurile pe care echipa, ca întreg, le-a făcut cu prea multă reținere.

58%din pericolul ofensiv al FCSB a fost produs pe flancul stâng, prin 11 atacuri. Prin centru, roș-albaștrii au construit chiar mai multe atacuri, 13, dar acestea au generat numai 18% din pericolul total.

UTA a speculat fragilități

„Bătrâna Doamnă” nu a concurat cu FCSB la numărul de pase, nici nu și-a propus asta. A încheiat cu numai 274 de pase, cu o precizie de 72%, față de 483 și 86% pentru gazde.

UTA a bifat doar 39% posesie, dar distribuția arată altă intenție: 112 pase înainte, 92 lateral și 39 înapoi. În termeni relativi, UTA a orientat o parte mult mai mare din circulație către poarta adversă. Și a atacat ceea ce i s-a oferit.

La primul gol, pierderea lui Boutoutaou a fost urmată de pasa lui Papeau prin structura desfăcută și de apariția lui Coman. La 1-2, Roman l-a găsit pe Abdallah imediat ce flancul FCSB s-a deschis. La 1-3, același Roman a eliminat adversari în stânga și a servit simplu în fața porții pentru Coman.

Trei goluri care nu au avut nevoie de construcții laborioase.

UTA a avut doar 9 șuturi, dar 5 au mers pe poartă. FCSB a avut 15, dintre care 6 cadrate. La arădeni, numai două dintre cele nouă execuții au venit de departe, în timp ce opt dintre cele 15 ale FCSB au fost de la distanță.

Aceasta este diferența dintre posesia speculativă și posesia de conservare: prima caută imediat fisura, cealaltă așteaptă ca fisura să apară.

E ușor ca după 1-3 să inventariezi greșelile. Batubinsika la primul gol, Dawa la al doilea, spațiul oferit la al treilea, finalizările ratate în partea cealaltă.

Cert e că FCSB a pierdut, odată cu schimbarea masivă a grupului, și acea siguranță colectivă care permite unei echipe dominante să joace înainte fără să simtă că fiecare pasă verticală este o mare provocare.

În primul rând, mi-a plăcut ce am făcut în defensivă, golurile vin ca o consecință a muncii echipei. Au fost pase foarte bune și acțiuni individuale foarte bune. Mi-a plăcut bucuria lor de la final, i-am făcut să aibă încredere în ei. Am încercat să ne facem o strategie pe acest joc al lor, am vrut să aglomerăm zona centrală știind că la un moment dat nu vor mai risca. Este o echipă într-o situație foarte delicată, dar au conducători capabili. N-aș vrea să comentez, patronul meu nu se bagă la echipă. Eu nu accept, sunt de la țară, din topor.

- Adrian Mihalcea, antrenor UTA

Cifrele meciul FCSB - UTA 3-1

Nu se poate să jucăm 15-16 minute. Greu îmi explic niște lucruri. Am văzut ocaziile alea în careu, mie mi-au plăcut primele 15-20 de minute, am fost surprins de cum ne-am așezat. Impresia e că nu am lucrat, da? Nu s-au respectat deloc indicațiile. Ce am pregătit noi s-a aplicat 15 minute, atât. Sunt mulțumit, apoi pas înapoi, dueluri pierdute, inexplicabil. Nu am închis spațiile suficient, nu e în regulă. Vom vedea, vom analiza dacă revenim la sistemul cu 4. În primul rând, ai nevoie de suflet și de inimă. Noi nu am câștigat dueluri la mijlocul terenului.

- Marius Baciu, antrenor FCSB