„Sunt sora mai mare a cuiva, trebuie să mă întorc acasă!” » Diagnosticată cu leucemie, fotbalista Maria Chițu face dezvăluiri emoționante: „Mai am cinci internări și scap”

Diagnosticată în primăvară cu leucemie acută limfoblastică tip B, tânăra Maria Diana Chițu, 19 ani, fotbalistă la FC Argeș, în Liga 2 Feminin, a trecut în ultimele luni prin cea mai dificilă perioadă a vieții sale. După zeci de internări și o pauză de la viața obișnuită, răspunsul la tratament a fost unul încurajator. Maria se gândește deja la revenirea pe teren și spune că boala nu mai e detectabilă în organism.

Înaintea veștilor bune au fost luni de incertitudine, în care Maria a încercat să depisteze sursa stărilor de rău, a primit mai multe diagnostice și a trecut prin momente în care viața de zi cu zi a devenit o provocare constantă.

Acum, după primele etape ale tratamentului, Maria vorbește, într-un dialog cu Gazeta Sporturilor, despre perioada delicată prin care a trecut, despre lupta cu boala și despre planurile pe care le are în momentul în care va putea lăsa în urmă această experiență.

„Nimeni nu îmi spunea concret ce am”

Calvarul a început în toamna anului trecut, după cum sportiva rememorează pe durata interviului. După luni întregi în care a auzit diagnostice diferite și a încercat să afle ce se întâmplă cu ea, a primit, pe 12 martie, vestea care avea să-i dea complet viața peste cap.

„A fost o perioadă foarte complicată. Timp de aproximativ șapte luni, am umblat peste tot, am făcut investigații și am primit tot felul de diagnostice, de la anemie până la boală autoimună, dar nimeni nu îmi spunea concret ce am.

Aveam dureri foarte mari de mușchi, slăbisem foarte mult, nu dormeam nopțile și ajunsesem să nu mai pot mânca.

Într-un final, pe 12 martie 2026, am ajuns la Spitalul Colentina, unde am aflat adevăratul diagnostic: leucemie. A fost un moment foarte greu pentru mine, mai ales după cele șapte luni în care nu știam ce se întâmplă cu mine”, a relatat Maria.

Au urmat lunile de tratament, cu un șir anevoios de internări și multe semne de întrebare.

„Boala mea nu mai este detectabilă în corp”

Vestea nemaipomenită a fost că tratamentul ales de medici a funcționat din prima. În acest moment, boala nu mai este detectabilă în organism.

„Sunt la spital acum, aștept să mă externez, probabil vineri o voi face. Sunt OK, îmi merge bine tratamentul. Mai am, cred, cinci internări și scap, după care doi ani voi lua pastile și va trebui să vin la controale. Undeva prin martie, aprilie, nu știu, ar trebui să termin cu internările.

Lucrurile au evoluat bine, chiar destul de repede... Adică din prima, din 75-80% celule canceroase, mai aveam 0.001%. Adică deloc. După doar prima tură de tratament!

E un drum mai lung, dar boala mea nu mai este detectabilă în corp”.

Conform site-urilor medicale, leucemia limfoblastică acută este un tip de cancer al sângelui care afectează celulele albe (limfocitele) aflate în stadiul lor imatur, numite limfoblaști. Acest tip de leucemie este acut, ceea ce înseamnă că progresează rapid și necesită tratament imediat.

„Lucrurile pe care înainte la consideram normale au devenit cele mai mari dorințe”

Cât de greu i-a fost să gestioneze un astfel de diagnostic și cum a reușit să-și păstreze optimismul?

„Cred că cel mai greu pentru mine a fost să accept că, pentru o perioadă, viața mea s-a schimbat complet și că lucrurile pe care înainte le consideram normale au devenit cele mai mari dorințe.

Motivația mi-am luat-o din oamenii care au rămas lângă mine în această perioadă grea, în special familia și câțiva prieteni adevărați. Și Dumnezeu, care a fost și este mereu lângă mine.

Cum am spus, știam ca trebuie să lupt, pentru că sunt sora mai mare a cuiva și trebuie să mă întorc acasă!

Sincer, cred că vorba care o sa-mi rămână mereu în suflet este ca niciodată Dumnezeu nu îți dă mai puțin decât știe ca poti duce. Un sfat? Să nu renunți indiferent de ce îți rezervă viața!”.

Așteaptă revenirea pe teren

Cu toate dificultățile ivite pe parcurs, conexiunea ei cu fotbalul nu s-a întrerupt în niciun moment. Când starea îi permite, Maria merge la antrenamente, chiar dacă admite că efortul depus acum nu se compară cu cel de dinaintea bolii.

„Când sunt acasă, merg la antrenamente, fac puțină alergare ușoară și cu mingea. Într-adevăr, obosesc mai repede, este ceva normal, dar știu că peste câteva luni totul o să revină la normal”, nădăjduiește ea.

Maria Diana Chițu, care evoluează pe postul de fundaș în echipa feminină a Argeșului, va împlini 20 de ani pe 22 ianuarie.

Planuri de viitor: vrea să se înscrie la facultate, după terminarea tratamentului

Inevitabil, boala i-a dat peste cap și ultimul an de liceu, astfel că tânăra nu s-a putut pregăti normal pentru Bacalaureat. Un obiectiv pe care abia așteaptă să-l bifeze după încheierea definitivă a tratamentului:

„Am avut și BAC-ul, am terminat clasa a douăsprezecea. Am susținut toate probele și am reușit să iau doar la istorie.

În clasa a XII-a, nu am putut merge la școală și nici nu am făcut meditații, așa că mi-a fost foarte greu să mă concentrez pe învățat, mai ales în perioada prin care treceam.

Recunosc că am fost supărată că nu l-am luat, dar nu vreau să mă las afectată de asta. Îl voi da din nou anul viitor, după ce voi termina tratamentul, iar apoi mă voi înscrie și la Facultatea de Kinetoterapie”.

Vreau să le mulțumesc din suflet și celor de la FC Argeș, pentru că au fost și sunt mereu alături de mine, atât în momentele frumoase, cât și în cele mai grele. Sunt mândră că fac parte din această familie și că port tricoul acestui club.

Sprijinul lor a însemnat enorm pentru mine și nu voi uita niciodată cât de aproape mi-au fost. Abia aștept să revin pe teren!

- Maria Diana Chițu