Milionul lui Drăguș

Când un jucător câștigă mai mult decât dublu față de următorul clasat în topul salariilor, se spune despre el că „strică vestiarul”. Oare așa o fi?

Concretizarea transferului lui Drăguș la FCSB surprinde. De vorbit despre acest subiect, se tot vorbește de câteva luni. Dar a vorbi nu costă nimic. În schimb, a aduce costă. Totul părea un fum, când mai gros, când mai subțire. Să recunoaștem că ultimele evenimente cu Tănase și cu Crețu, dar mai ales eșecul drastic cu UTA au dus la ... îngroșarea fumului.

O revanșă asupra lui Levski

Primul motiv de surpriză este acela că în urmă cu 24 sau 48 de ore Drăguș părea luat deja de Levski Sofia. Un club care a dovedit recent pe teren că e mai bun decât campioana României părea să demonstreze același lucru și la nivel de achiziții de jucători, transferându-l pe mult doritul atacant român.

Pentru ca Denis să vireze dinspre Sofia spre Berceni a fost cu siguranță nevoie și de alte argumente decât cele strict financiare. A fost nevoie de bani, în primul rând.

Record în fotbalul nostru

Banii s-au dat, iar Drăguș va fi al FCSB-ului. O mișcare abruptă și costisitoare, care pune în plan secund achizițiile lui Muhar și Korenica, nici acelea ieftine. S-au vânturat salariile nou-veniților. Pe la trei-patru sute de mii anual pentru ex-ceferiști. Un milion anual, plus ceva bonusuri, pentru Drăguș.

E cel mai mare salariu din istoria modernă a fotbalului nostru profesionist. Poate vedetele Vasluiului din urmă cu vreo 15 ani, Wesley și Adailton, să se fi apropiat de milion, fără să-l atingă. Dar socoteala e cam pe-acolo, pentru că atunci un milion însemna mult mai mult decât înseamnă acum.

Campioana nu-și permite așa ceva

Multă lume se va arăta contrariată de dimensiunea salariului lui Drăguș. Aproape că nici nu mai contează că plătitorul e un club care în ediția trecută n-a prins playoff-ul, iar din Europa a fost eliminat de niște anonimi. Milionul lui Drăguș ar fi contrariat, în raport cu celelalte salarii din România, și dacă FCSB ar fi fost campioana la zi și și-ar fi continuat drumul în Europa.

Prin comparație, campioana Craiova, angajată în continuare în competițiile UEFA, abia dacă are salarii care să ajungă la o treime dintr-al lui Drăguș.

Lozincile fotbalului

Vor intra în scenă pedagogii din școala veche și nouă a fotbalului, care vor spune că nu e corect ca un jucător să câștige mai mult decât dublul celor mai bine plătiți din vestiar.

Că vor apărea discuțiile, că Drăguș va fi privit chiorâș de colegi. Că fotbalul e un joc de echipă, toți pentru unul, unul pentru toți, unitatea grupului va avea de suferit. Sunt lozinci cu care fotbalul defilează de decenii și puțini au curajul să procedeze altfel.

Riscul investiției

Cei care riscă și recurg însă la acest mod complet capitalist de a-și plăti jucătorii (povestea cu unitatea grupului are accente comuniste ale anilor optzeci, de ce să nu recunoaștem?) își asumă însă nu numai salariul de un milion al vedetei. Își asumă și nereușita, în caz că ea va veni.

De pildă, în aceste ceasuri, Gigi Becali vorbește de o prezență pe teren a lui Drăguș în derbyul de sâmbătă cu Dinamo, în timp ce sfetnicii îi tot repetă că Denis n-a mai jucat de la începutul lui mai și că n-a mai dat gol din februarie.

Îl mai țineți minte pe Marko Marin?

Deocamdată milionul lui Drăguș e plătit pentru meciuri cu Dinamo, cu Craiova, dar și cu Voluntari, Csikszereda sau cine-o mai fi. E de uz intern, cum s-ar zice.

Însă eficiența acestui salariu faraonic pentru Liga 1 se va vedea abia la anul, în meciurile internaționale. De pildă, în urmă cu șapte-opt ani, Steaua Roșie Belgrad aducea un neamț de orgine sârbă, Marko Marin, care se apropia de 30 de ani și jucase în Bundesliga, apoi la Chelsea, la Sevilla, la Fiorentina și în naționala Germaniei.

Îl plătea cu peste un milion pe an, în vreme ce colegii săi treceau cu greu de jumătatea acestei sume. Dar cu Marin excelent în postura de playmaker, Crvena Zvezda ajungea în grupele Champions League, unde obținea o victorie istorică, 2-0 cu Liverpool. Oare milionul lui Marko Marin n-a stricat vestiarul belgrădenilor?