Duminică, la ora 11 fix, în Zănoaga se joacă fotbal. Nu în sensul în care „se joacă fotbal” în Liga Campionilor, cu autocare de zeci de milioane de euro, loje, sponsori și camere de televiziune. Ci în sensul mult mai sincer în care oamenii se adună la marginea satului, se salută, își iau o bere rece de la magazinul de pe strada principală și își strigă favoriții pentru 90 de minute. E Vulturul Zănoaga - Viitorul Predești.
La Zănoaga, sat al comunei Dumbrava, sunt doar 962 de locuitori la ultimul recensământ, iar o bună parte dintre ei au luat drumul Spaniei, Italiei sau Germaniei, acolo unde viața se măsoară în ore de muncă și în euro trimiși acasă.
Duminica însă, când Vulturul își ia zborul, satul capătă o altă energie, iar terenul de fotbal devine, măcar pentru câteva ore, centrul universului.
Zănoaga vine după o victorie care a făcut ceva mai mult zgomot decât ar fi făcut-o în mod normal un 1-0 în deplasare. În prima etapă, băieții au bătut-o pe Viitorul Puchenii Mari chiar la ea acasă, iar moralul este sus.
Atât de sus încât, cu o oră înaintea meciului cu Viitorul Predești, antrenorul și o parte dintre jucători sunt deja la stadion, ca și cum ar urma o finală pentru un trofeu european, nu un meci de Liga 6 Sud Prahova.
„Am șase sate în gestiune. Și am cinci terenuri sintetice, plus alte două baze sportive”
Și, trebuie spus, baza sportivă îi ajută să păstreze senzația de mare eveniment. Există nocturnă, trei vestiare, magazii pentru depozitare și două tribune care, puse cap la cap, pot primi cel puțin 500 de oameni.
Pentru un sat în care mai puțin de o mie de locuitori au mai rămas oficial, este o bază care îți transmite clar că aici fotbalul nu este tratat ca o obligație de duminică, ci ca o mică sărbătoare a comunității.
La meciurile Vulturului nu lipsește nici Marian Apostol, primarul comunei Dumbrava. Edilul este nelipsit de la stadion, chiar dacă în perioada asta comuna este un șantier în toată regula, cu drumuri și trotuare aflate în plin proces de asfaltare.
Apostol își împarte timpul între administrație și fotbal, iar dacă mai rămâne loc în agendă, probabil că îl găsește tot pe lângă vreun teren de sport. Nu e un Becali care să dea ordine cine joacă și pe cine să schimbe „principalul”. Stă pe mijlocul tribunei și știe că weekendul e și pentru relaxare.
„Viața la țară în Dumbrava se bazează pe relația cu biserica, educația tinerei generații în școli și grădinițe moderne și asigurarea sănătății prin sport. Am șase sate în gestiune. Și am cinci terenuri sintetice, plus alte două baze sportive cu gazon natural, dar și o sală de sport care poartă numele Alexandru Voicu, campionul comunei la king boxing”, explică primarul (în tricoul alb, cu mustață).
„Când intrăm pe teren nu ne stă nimeni în cale”
La Zănoaga, duminica începe însă mult înainte de ora oficială a meciului. Cu aproape o oră înainte de fluierul de start, muzica se aude deja din boxele arenei de la capătul străzii.
Nu discret, nu ca un fundal sonor pus pentru atmosferă, ci la un volum care te face să înțelegi că astăzi chiar se întâmplă ceva. „Hei, hei, Vulturul! Hei, hei, Vulturul!”, se aude din difuzoare, iar imnul echipei începe să plutească peste sat.
E semnalul ca oamenii să se strângă la teren. Dacă în fotbalul mare există imnuri compuse de oameni care nu au văzut niciodată un vestiar de Liga 6, la Zănoaga lucrurile sunt mai simple și, tocmai de aceea, mai frumoase.
Versurile îi pomenesc pe băieții care „joacă pentru destin”, iar mesajul este unul cât se poate de clar: „Vulturul se aude peste vale, când intrăm pe teren nu ne stă nimeni în cale”.
Vedeta echipei este „Dragonul”, unul dintre oamenii care sunt deja la stadion când alții încă își caută tricourile prin casă.
Iar dacă tot vorbim despre oameni importanți pentru echipă, nici primarul nu putea lipsi din imn: „Marian, primarul mereu lângă noi și toți suporteri uniți la greu și bine. Hei, hei, Vulturul!”.
Ședință tehnică în vestiar: „Să arătăm a echipă unită și sudată”
Cu echipa GSP prezentă pe margine și cu edilul în tribună, antrenorul Vulturului decide că există totuși un lucru care trebuie rezolvat înainte de meci. Plasele porților: „Le punem p-alea noi, să arate frumos”.
Atât. Ordinul este dat, iar jucătorii intră în mișcare. Se duc la vestiar, scot plasele noi și se apucă de montat.
Pentru câteva minute, fotbaliștii devin muncitori, magazioneri și oameni buni la toate, pentru că în Liga 6 nu există departament tehnic care să vină să rezolve problema în locul tău.
După ce poarta este pusă la punct, începe ședința tehnică. Florin Pavel, antrenorul gazdelor, cunoscut de băieți drept „Bega”, nu tratează meciul ca pe o simplă miuță de duminică. Are regulile lui, iar înaintea partidei le transmite jucătorilor exact ce așteaptă de la ei.
„Vreau să văd în continuare dăruire și să arătăm a echipă unită și sudată”, le spune.
Și când vine vorba despre cum alege primul 11, explicația este însă mult mai simplă: „În funcție de prezență!”.
„Ce ne-au făcut ăia etapa trecută... Au fost cinci, șase pe fals”
Apoi, indicațiile tactice se mută direct pe teren. Florin Pavel este serios, atent și agitat, iar de pe margine începe să împartă sarcini.
„Răzvan, asigură zona înainte de a strânge în centru! Ai văzut că era să ne bage mortu-n casă înainte de final. Vreau să vorbiți între voi, să comunicați, să spuneți fiecare când intră și când atacă, ca să-l suplinească fundașul”.
Băieții se încălzesc puternic, iar antrenorul mai are câteva lucruri de reglat. Căpitanul nu fusese încă ales cu zece minute înainte de start, dar problemele importante sunt altele.
„Dane, o să joci atacant lângă Păun, dar vreau să ajuți mai mult, astăzi nu joci împins. Cosmin, capul sus și nu te mai complica. Urci foarte mult și nu-ți ia nimeni locul și n-ai soluții în lung de linie și în diagonală”, le transmite „Campos de la Zănoaga”.
La 11 fix, arbitrii ies de la cabină. Gabriel Nuțu este centralul, iar brigada este completată de Nicolae Nițu și Elena Cioc.
Înainte ca mingea să înceapă să circule, gazdele cer confruntarea, procedură prin care oficialii verifică identitatea jucătorilor, carnețelele și fotografiile acestora, pentru ca omul din teren să fie, cu acte în regulă, omul din acte.
„Ce ne-au făcut ăia etapa trecută... Au fost cinci, șase pe fals”, vine motivarea.
„Fluieră, tată, ca Kovacs. Tu sau el, tot o apă și-un pământ”
Se verifică jucătorii, se compară pozele, totul este în regulă. Așa că se poate juca fotbal.
Primele minute îi aparțin însă Viitorului Predești, care intră mai hotărât și pare să fie peste tot. Oaspeții au inițiativa, creează fazele mai periculoase și pun mai multă presiune, numai că fiecare intrare pare să aibă, în ochii centralului, o problemă de rezolvat. Fluierul se aude des.
„Fluieră, tată, ca Kovacs. Tu sau el, tot o apă și-un pământ”, spune unul dintre suporterii din peluză, în timp ce își răcorește nervii cu un Ciucaș rece.
În Liga 6, VAR-ul este berea rece, iar analiza fazelor se face de obicei cu omul de lângă tine. Cu semințe sau „bomboane agricole”.
Pe margine, „Bega” este ca un leu în cușcă. Aleargă, strigă, corectează și încearcă să împingă echipa înainte, iar la un moment dat munca lui dă roade. Cristi Păun face 1-0 pentru Vulturul Zănoaga, iar avantajul gazdelor rezistă până la pauză.
„Cu curaj în continuare, că totul e bine! Mai multă vorbărie”
Nu se mai intră la vestiar. Afară pe gazon indicațiile vin din nou, iar antrenorul nu schimbă registrul. „Haideți, haideți! Cu curaj în continuare, că totul e bine! Mai multă vorbărie, vreau să comunicați mai mult între voi”.
Mesajul este înțeles perfect. După pauză, Vulturul mai găsește de două ori drumul către plasă, iar Dan Duțu și Daniel Dumitru își trec și ei numele pe tabela marcatorilor.
Predeștiul este la pământ, dar reușește să marcheze golul de onoare, iar victoria Vulturului aduce și câteva momente de tensiune pe margine.
Nimic care să schimbe însă imaginea de ansamblu: pentru gazde, începutul de campionat este foarte bun. Două victorii, moral ridicat și un grup care pare să fi înțeles că, dincolo de rezultat, fotbalul de aici este despre pasiune.
Băieții nu vin la stadion ca să devină milionari și nici nu pleacă acasă după meci cu prime care să le schimbe viața.
Se adună pentru că le place, pentru că au nevoie de duminica asta și pentru că, măcar pentru 90 de minute, pot fi altcineva decât omul care luni dimineață se întoarce la serviciu.
O bere și înapoi la muncă până weekend-ul viitor
După meci, jucătorii se strâng la o bere rece, mai schimbă câteva vorbe, povestesc fazele, glumesc și își pregătesc plecarea spre casă. Nu există discursuri și nici petreceri de campioni. Doar satisfacția unei victorii. „Fotbalul la sat e de relaxare și de plăcere”, spun băieții aproape la unison.
Până în weekendul următor, programul este unul cât se poate de serios: opt ore de muncă, pentru că aici fotbalul este pasiune, nu meserie.
Unii dintre băieți chiar muncesc cu arma în mână, la unitate, iar asta face ca povestea să fie și mai simplă: duminica aleargă după minge, luni aleargă după program.
Dar până atunci mai este timp. 90 de minute, patru goluri și o bere rece pe iarba verde din Prahova. Suficient pentru ca o duminică să fie perfectă.
{{text}}