Prezent în studioul Gazetei, Gabi Tamaș, 42 de ani, a făcut o incursiune prin mai multe subiecte tari: situația clubului unde e acum conducător, ASA Tg. Mureș, declinul fotbalului românesc, dificultatea de a înțelege noile generații. „Mă întrebi de ce nu crește fotbalul de la noi? Îți spun eu o cauză”.
- Tamaș își propune ca ASA Tg. Mureș să prindă play-off-ul în Liga a 2-a: „Suntem o echipă 100% privată, nu luăm niciun ban de la Primărie”.
- A renunțat la planul de a deveni antrenor: „Mai bine alerg să fac rost de 2-3 acadele”.
- Dialog cu unul dintre cei mai importanți conducători din fotbalul mondial: „M-a chemat în Anglia”.
- De ce spune fostul fundaș central al naționalei că „atât de rău nu credeam nici eu că am ajuns”.
Gabi Tamaș, la GSP Live: „Nu ne axăm pe ceea ce ne doare pe noi”
- Gabi, din această vară ești manager executiv la ASA Tg. Mureș. Care sunt obiectivele tale, obiectivele clubului?
- Ne dorim să prindem play-off-ul. Avem un buget de play-off, nu pot să vă zic suma exactă, dar ce pot să vă spun e că suntem o echipă 100% privată. Nu luăm niciun ban de la Primărie. Cred că noi și Metaloglobus mai suntem în situația asta. Pentru o singură persoană e foarte greu să susțină un club. Știți foarte bine că bugetul anual depășește 1 milion de euro la Liga a 2-a, unde nu ai venituri foarte mari, sponsorii se strâng mai greu, nu ai imaginea unui club din Liga 1. Nici jumătate din banii pe care îi atrag echipele din L1 nu poți să-i atragi în L2.
14este locul ocupat în prezent de ASA Tg. Mureș în Liga a 2-a, cu 7 puncte acumulate în 6 etape. Echipa e la al doilea an consecutiv de „B”
- Când ai fost prezentat oficial, vorbeai și despre academie, despre nevoia de a „vă axa pe copii”.
- Pentru că lumea se axează în mare parte pe echipa mare. În toate ligile însă, echipa mare e cea care îți mănâncă bani. Nu ne axăm pe ceea ce ne doare pe noi.
- Anume?
- Noi nu mai avem talente, pentru că nu ne concentrăm pe cei care cresc. Hai să o luăm organic, pas cu pas, cum am vorbit că a crescut Dinamo. Venim și investim în echipa mare - creștem bugetul, nu promovezi, ai pierdut banii, și academia rămâne la fel. Atunci, cum vrei să crești, să te autosusții, dacă nu investești acolo unde trebuie? Să le dai copiilor ce n-am avut noi, și puțină foame de rezultate. Noi am avut foame, nu ne-am lăsat păgubași și am ajuns unde am ajuns, am jucat în atâtea țări. După generația mea, puțini au mai jucat afară. Apoi s-au stins, mai ales cei care au ajuns la echipele mari.
- Afară au mai ajuns, dar s-au întors repede.
- Te las pe tine s-o spui. Eu nu pot să spun asta, că majoritatea au fost colegi cu mine. Nu-mi place să critic un fotbalist, sunt deciziile lui. Eu am avut drumul meu în viață și m-am ținut de el. Ei... dacă au văzut numai bani și nu performanță... Acum, din cauza telefoanelor, poți să stai în casă, faci un TikTok, îți dă unul tap-tap, „map-pap” sau ce dracu' îți dă, și câștigi niște bani. Și joci fotbal la mișto, îți mai iei niște bani și de acolo.
- Înțeleg argumentul, dar copilul din Norvegia nu are și el acces la telefon? Are, dar ajunge și sportiv de performanță.
- Dar când te duci la un sport afară, la o academie, tu ai toate facilitățile acolo, într-un loc: bazine, terenuri, biliard etc., doar să-ți ia gândul de la altele. Odată intrat acolo, mai vin părinții și te iau seara. Ai mic dejun, prânz, antrenamente și așa mai departe. Încerci cumva să nu-i mai dai copilului nevoia de tentații. Eu n-am nimic cu tehnologia, dar atunci nu mai alege drumul ăsta, alege alt drum, apucă-te de carte. Unii nu se apucă nici de carte și nu fac nici sport. Postează pe social media: „Hello, how are you?”.
- Ca părinți, sunteți stricți pe partea aceasta cu fata voastră?
- Îi punem limite. Avem niște restricții - când ne așezăm la masă, de exemplu, lăsăm telefonul. Am văzut foarte multă lume în restaurante care stă numai pe telefon la masă. De ce am mai ieșit atunci? Mai bine vorbim pe WhatsApp!
„De ce să-mi rup eu picioarele? Nu-mi dai nici bani, mai lasă-mă!”
- La un moment dat cochetai cu ideea de a fi antrenor.
- Puteam să mă înscriu la cursuri, dar n-am putut, că am plecat la Asia Express. Am ales Asia Express în loc să fiu antrenor.
- Iar acum ai renunțat de tot la planul de a antrena?
- Da, pentru că la ce se întâmplă în fotbalul românesc, mi-am dat seama că nu pot ajuta pe partea de antrenorat. Din cauza lipsei de stabilitate financiară, niciun jucător nu-ți poate da 100% când nu are siguranță. Tu îi ceri ceva, iar jucătorul când ajunge acasă începe: „Dar de ce să-mi rup eu picioarele? Nu-mi dai nici bani, mai lasă-mă!”.
- Crezi că poți avea un impact mai mare din postura de conducător?
- Am jucat și eu în țară, iar în afară de o echipă, două, 3 care dădeau banii la zi, restul nu plăteau la timp. Atunci, ar fi mai bine să alerg eu în afara terenului, să încerc să fac lucrurile mai bine și să găsim niște oameni dispuși să ne dea și nouă o acadea. Fac 2-3 acadele și jucătorii de fotbal au banii la zi.
- Ce spui descrie realitatea din România. Opțiunea de a lucra în străinătate te tentează?
- Nu vreau să mă gândesc încă așa departe. Fotbalul românesc are probleme, o știm cu toții. Până nu încercăm toți din branșă să ajutăm cât putem fotbalul de la noi, nu mă gândesc să plec afară. Mă refer acum la cei care au jucat fotbal, au făcut ceva pentru România, care au fost la echipa națională, gloriile fotbalului românesc - toți să se adune și să propună un sfat, să ajungem undeva unde am mai fost - mă gândesc la Generația de Aur -, să ne îmbunătățim. Dar e greu s-o faci foarte repede, cum se vrea la noi, rezultate peste noapte. Însă de ce să nu încercăm să ajutăm fotbalul românesc?
„La West Brom, în 4 ani și jumătate, l-am văzut pe patron de două ori”
- Fotbalul de la noi e prost făcut sau mai degrabă prost vândut?
- Fotbalul românesc e prost vândut. La transferuri se vede. Dacă dai un jucător cu 20 de milioane afară, toată imaginea clubului și marketingul cresc. Dacă-l vinzi cu 100.000 - 200.000 și nici nu confirmă, ba mai vine și înapoi, păi ce se întâmplă cu imaginea? Îți trebuie o organigramă serioasă, un club stabil. Când am fost la West Brom, 4 ani și jumătate, pe patron l-am văzut de două ori; nici când am promovat nu a venit. Își făcea businessurile lui. A pus un președinte, un director sportiv, un secretar general, un contabil și le-a dat putere: „Sună-mă când e vorba despre un transfer sau de luat o decizie importantă. Și îmi prezinți chestiunea cu argumente”. Dar cât ar costa pe lună un club cu zeci de persoane în organigramă, numai salariile lor? Să aibă toți patalamaua la mână. Nu poți să le dai mai puțin de 1.000 - 2.000 de euro salariu.
Lumea încearcă să aducă - ceea ce e greșit - o singură persoană, ca în serialul MacGyver. Unul care o face și pe aia, și pe aia, are și o mașină... Ești bun la toate și nu ești bun la nimic. Dacă mă întrebi de ce nu crește fotbalul românesc, e și din cauza nepotismelor!
- Gabi Tamaș, la GSP Live
- La noi, banii se duc în principal pe salariile jucătorilor de la prima echipă.
- Și nu avem salarii mari în România? Peste 6-7.000 de euro, 10.000 pe lună nu reprezintă salarii mari? Nu te descurci cu 10.000 în România? Înseamnă că ești nebun. Autoritățile vin în ajutorul echipelor: Primăriile, Consiliile Județene. Dacă și-ar retrage și ei susținerea din sport, atunci ar fi cea mai mare problemă. Apoi e vorba despre gestionarea banilor, care ține de fiecare club în parte. Să ai un proiect pe termen mediu-lung. A, vrei să câștigi acum? Trebuie să bagi mâna în buzunar. Dar nu ai siguranța că vei promova în Liga 1 sau că prinzi play-off-ul din Superliga. Dar hai să nu mai depindem doar de banii din drepturile TV. Marketingul și imaginea clubului sunt foarte importante.
„Fac eu caterincă, fac pe prostul, dar...”
- Dintre toți conducătorii cu care ai colaborat ca jucător, ai vreun model?
- Am luat de la toți; cum am luat de la antrenori, iau și de la conducători. Fac eu caterincă, fac pe prostul, dar îți dai seama că am și eu deșteptăciunea mea în cap. Am încercat să iau chiar de la toți. Am văzut cam cum stau și dedesubturile. E o lume grea, rea, dificilă. Uite, am lucrat cu Dan Ashworth la West Brom...
- Așa.
- Am învățat acum despre el la cursurile de director sportiv. Am vorbit cu el, m-a chemat în Anglia să mă învețe cum să implementez... Dar e foarte greu să implementezi la noi ce e în Anglia. Ei sunt deja acolo sus, pe mine mă interesează cum ai ajuns acolo, nu ce faci tu acum când ești acolo. Mă interesează pașii ăia. Ia-mă ca și cum aș fi pe vremea lui Ceaușescu. Și spune-mi cât îmi ia, 15-20 de ani, să știu dacă mai stau în lumea asta sau mă duc pe drumul meu liniștit.
„Le spun patronilor să nu mai investească! Investesc degeaba”
- Îți imaginai că am ajuns atât de rău încât să ne umilească FK Auda, Tromso?
- E greu să vorbesc după eșecurile din vara asta. Ăsta e nivelul nostru. Mai departe, vedem ce-om face. Chiar atât de jos nu credeam nici eu că am ajuns! Dacă ies pe stradă și spun numele acestor echipe unor microbiști, nu a auzit nimeni de ele! Dacă am ajuns să ne comparăm cu cei din Letonia, atunci suntem chiar... Le spun patronilor să nu mai investească, pentru că investesc degeaba!
- În fiecare vară acuzăm ritmul meciurilor din 3 în 3 zile, e ca un laitmotiv.
- În Anglia, cel mai puternic campionat din lume, ai cele mai multe meciuri. Am jucat în Championship, vreo 50 de meciuri, două Cupe + campionatul. Nu ne menaja nimeni. Eu nu mă gândeam așa mult că ne afectează meciurile din 3 în 3 zile. Într-adevăr, primul impact cu Championship...
- Povestește-ne, te rog.
- Un meci pierdut cu Nottingham Forest, 1-3. Mi s-au pus cârcei ca niciodată. L-am sunat pe Florin Manea: „Bă, eu nu rezist aici până la finalul campionatului, dacă eu de la primul meci am cârcei!”. Apoi am vorbit cu antrenorul meu de la West Bromwich, Di Matteo - mi-a spus că o să intru în ritm, să stau liniștit, că o să mă obișnuiesc. Credeți-mă că duce corpul uman, trebuie doar să știi tu cum să vorbești cu corpul tău; ești singurul tău doctor. Nu te oprești la fiecare durere zicând că nu mai poți, și atunci treci peste aceste greutăți. În Championship aveam cucuie după fiecare meci, dar îmi plăcea, că dădeam și eu (n.r. - râde).
S-a jucat recent Cupa României, care e cel mai scurt drum de a accesa o cupă europeană. De ce să menajezi jucătorii? „Să-i vadă și pe alții în oficiale”, o să spună antrenorii. Dar de ce nu poți să-i vezi în Liga 1? Ți-e frică să-ți asumi responsabilitatea și îi bagi în campionat pe ceilalți care nu au jucat în Cupă? Eu n-am înțeles asta niciodată
- Gabi Tamaș, la GSP Live
Despre fotbalistul Gabi Tamaș:
- în România, a jucat la FC Brașov, Dinamo, CFR Cluj, FCSB, Astra, U Cluj, FC Voluntari, Petrolul și Concordia Chiajna;
- a evoluat în alte 6 țări: Turcia (Galatasaray), Rusia (Spartak Moscova), Spania (Celta Vigo), Franța (Auxerre), Anglia (West Brom, Doncaster, Watford, Cardiff), Israel (Hapoel Haifa);
- are 4 prezențe în grupele Champions League, 29 pe tabloul principal Europa League, 45 în Premier League, 29 în La Liga, 27 în Ligue 1, 44 în Championship;
- 9 trofee cucerite, între care un singur titlu de campion, alături de FCSB (2015);
- pentru toate transferurile lui s-a achitat cumulat suma de 10,88 milioane de euro;
- a adunat 67 de selecții și 3 goluri la naționala României, cu care a participat la Euro 2008.
VIDEO INTEGRAL | Emisiunea GSP Live cu Gabi Tamaș:
- GSP Live, emisiunea realizată din studioul Gazetei Sporturilor și moderată de Alexandru Barbu, poate fi urmărită de luni până vineri, de la ora 11:00, pe pagina de Facebook, canalul de YouTube, contul de TikTok, precum și pe site-ul Gazetei Sporturilor, GSP.ro
{{text}}