Alin Popescu, fondatorul portalului avocatnet.ro, a făcut un interesant exercițiu de imaginație, după ce a văzut un clip cu un jucător de tenis, realizat de Roboflow cu GPT 6 Astra, cel mai nou model AI de la OpenAI. Cu acceptul autorului, redăm textul scris de Alin Popescu mai jos:
„Hai să ne uităm puțin la acest clip. Pentru noi, e un meci de tenis, însă pentru sistemul AI care îl urmărește este altceva. Din acest altceva o să apară, în anii ce vin, foarte multe situații complicate, pe care va trebui să le categorisim, înțelegem și rezolvăm.
Las mai jos câteva, chiar sunt curios cum le vedeți:
Cui îi aparțin aceste date? Sportivului? Clubului? Ligii? Companiei care le extrage și analizează? Și, dacă ele nu aparțin sportivului, ar putea fi el îndreptățit să le primească în baza unei legislații cum ar fi, în UE, GDPR?
Teoretic, în UE, noi toți avem un drept de acces la datele noastre personale prelucrate de diverse companii. Când spun date personale spun, în acest context, toate tipurile de date, adică:
cele oferite direct (completăm, spre exemplu, un formular de înscriere undeva),
cele observate de companie atunci când interacționăm cu sistemele sale (vezi videoclip)
cele derivate din cele de mai sus (dacă sistemul pleacă de la mișcările jucătorului și produce un scor individual de oboseală, performanță, accidentări sau risc).
Dar asta e doar teoria. În practică, poți fi îndreptățit(ă) la un număr rezonabil de solicitări pe care le poți face pentru aceste date.
Ori, în cazul datelor sportive, spre exemplu, jucătorii vor acces la fluxul datelor (istoria digitală continuă), nu la ”poze” de moment care reprezintă datele până la 30 iunie și atât. Fluxul e mai important decât datele în sine, pentru că el e cel care contează.
2. Poate un algoritm să decidă că un copil de 13 ani nu are potențial și să-i închidă drumul înainte ca el să aibă timp să ne demonstreze contrariul?
Da. Și, deși vorbim, din nou, despre o potențială decizie automatizată cu efecte dramatice asupra copilului (și UE are pârghiile juridice de care vorbeam mai sus), în America de Sud sau Africa, de unde vin mulți jucători tineri, nu există astfel de legi.
3. Va deveni, astfel, sportul unul dintre cele mai interesante laboratoare în care vom putea urmări relația dintre oameni și predicțiile făcute despre ei?
În următorii ani, camerele, gadgeturile, senzorii și AI-ul vor coborî probabil tehnologia asta de la Champions League până la echipe normale, academii, ligi inferioare și, mai târziu, terenurile pe care joacă adolescenții.
Atunci o să vedem o piață care crește pe predicții statistice de genul „copilul ăsta va câștiga Champions League”.
Copiii de mâine, sportivi în devenire, vor fi fi vânduți (ma mult ca sigur vor exista și „acțiuni” ce se vor vinde pe seama viitorului lor, fracționat în mici bucăți și oferit necunoscuților la prețuri pe care și le pot permite, ca toată lumea să fie fericită).
Și așa revenim la dilema de la început.
Ești copil. Alegi să faci sport. Apoi vin unii și te vând la porțioară ca pe o companie de la Bursă. Crești cu bucuria că faci sportul care îți place sau devii obsedat(ă) că trebuie să-ți mulțumești acționarii?
Grea alegere, mai ales că o fac părinții pentru tine”.
{{text}}