Campion cu Dinamo în 2007, fostul fundaș Andrei Nițu, 39 de ani, a rememorat, într-un interviu extins pentru Gazeta Sporturilor, câteva dintre momentele-cheie ale ultimului sezon în care „câinii” și-au adjudecat titlul. Printre altele, Nițu și-a adus aminte de unul dintre fotbaliștii care l-au uimit în vestiar, francezul Fabrice Fernandes.
În februarie 2007, Dinamo a plătit 600.000 de euro pentru transferul francezului de 32 de ani, adus la insistenţele lui Mircea Rednic.
Cu un CV excelent până în 2006, extrema stânga Fabrice Fernandes a jucat rar la Dinamo, doar șapte apariții într-un an. Acesta bifase echipe precum Rennes, Marseille, Fulham, Rangers, Bolton sau Southampton. În 2003, Fernandes a intrat în minutul 86 al finalei Cupei Angliei (Southampton - Arsenal 0-1), într-un meci în care au evoluat Henry, Bergkamp sau Pires, unicul marcator.
Andrei Nițu, care a împărțit vestiarul cu Fernandes în 2007, a vorbit la superlativ despre calitățile remarcate la fotbalistul francez, care obișnuia să-și lase coechipierii cu gura căscată la antrenamente.
„Ce jucător e ăsta? Abia venea la antrenament, abia se descălța!”
„Și străinii care vin în prezent la noi... Ce străini veneau înainte? Aveau calitate!
Mi-aduc aminte de Fabrice Fernandes, cel care a fost la Dinamo! Îl luaseră din Israel. Niște calități...! Dacă-l vedeai în primă fază, ziceai: «Hai, mă, ce jucător e ăsta?». Abia venea la antrenament, abia se descălța... Dar când intra pe teren și avea mingea... Magician! Foarte, foarte talentat!
Nu mai spun de cei de la Vaslui, de Adailton, Wesley. Sau Eric... Nu mai dau nume, dar când mă uit pe la FCSB și pe la alții...”, a punctat Andrei Nițu, în interviul acordat GSP.
Născut la Aubervilliers, o suburbie a Parisului, Fabrice Fernandes, astăzi în vârstă de 46 de ani, și-a început cariera la Rennes, unde a evoluat între 1998 și 2001, cu trei perioade în care a fost împrumutat la Fulham, Rangers și Marseille.
Cea mai importantă perioadă a carierei și-a petrecut-o la Southampton, între 2001 și 2005, reușind în tricoul „sfinților” 6 goluri și cinci assist-uri în 105 apariții. A mai trecut pe la Bolton Wanderes și Beitar Iersualim înainte de a semna cu Dinamo, în ianuarie 2007. După un singur an în Ștefan cel Mare, în care a cucerit titlul și a jucat în Supercupa pierdută în fața Rapidului, s-a întors în Franța, la Le Havre, de unde și-a încheiat cariera.
Mai stăteam în zid când bătea loviturile libere Claudiu Niculescu... Crede-mă, când trecea mingea pe lângă noi, pe la ureche, se auzea un sunet (n.r. încearcă să-l imite). Era și tare, era și plasat! Nu-mi venea să cred! Era senzație! Pentru mine, era penalty atunci când Claudiu Niculescu se pregătea să bată loviturile libere! «Bă, ne pupam, ăsta e gol, hai la casierie!». N-am văzut în viața mea așa ceva și nu cred că o să mai fie așa ceva.
La fel și Cătălin Munteanu... Îți dădea pasele direct pe piept. Dacă îi cereai mingea într-un loc, acolo ți-o dădea! Denis Șerban, «Prințul» Cristea, niște jucători incredibili! Mi-era drag doar să mă uit la ei! Foarte talentați! Ze Kalanga, la fel și el.
- Andrei Nițu, pentru GSP.ro
{{text}}