Cum o să aleg

11 care au jucat, 11 care au dispărut. Cum îi aleg?

Totul a pornit de la o provocare a Gazetei - după ce se închide fiecare etapă, să alcătuiesc - în direct la GSP Live - un „11” al celor care au performat și un „11” al celor care nu au performat. Am acceptat cu o condiție pe care mi-am pus-o singur: să nu fie o listă făcută din impresii de duminică seara, ci o echipă cu reguli.

Așa că, înainte să aleg un singur jucător, m-am uitat cum procedează marile publicații și emisiuni din Europa. Cum își construiesc echipa etapei, ce praguri folosesc, cât cântăresc cifrele și cât ochiul. Am găsit grile complicate, punctaje, coeficienți pe post.

Și am ajuns la o concluzie mai simplă decât mă așteptam: singura regulă de acces de care e nevoie e să fi jucat 45 de minute. Restul e evaluare, nu birocrație.

De azi, în fiecare zi de după etapă, public cele două echipe. Înainte de premieră, vă spun după ce reguli aleg.

Regulile de bază

Pragul e același pentru ambele echipe: minimum 45 de minute jucate. Cine a intrat la pauză e eligibil, cine a intrat în minutul 70 nu, nici la bine, nici la rău. Fără excepții de vârstă, de nume sau de statut. Un puști de 19 ani care joacă o repriză e candidat exact ca un jucător de 30 de ani cu 300 de meciuri in Superliga.

Fiecare etapă e independentă. Nu contează ce a făcut un jucător săptămâna trecută, cât valorează pe piață sau de câte ori a fost deja în echipa mea. Se ia de la zero în fiecare vineri.

Formația nu e fixă. Nu forțez un 4-3-3 dacă etapa nu-mi dă o extremă adevărată. Sistemul reiese din jucătorii care s-au remarcat, nu invers. Nu experimentăm, voi folosi jucătorii cât mai aproape de poziția lor reală, naturală.

Cum evaluez

Datele sunt baza. Folosesc statisticile etapei, de la goluri și xG până la dueluri câștigate, pase-cheie și parade, ca să nu-mi scape nimic din ce nu se vede cu ochiul liber. Opt meciuri, 720 de minute, peste 170 de jucători pe etapă: după atâta fotbal, orice ochi are nevoie de un al doilea, iar al meu e o foaie cu cifre. Dar datele singure nu aleg pe nimeni. Le pun lângă ce am văzut eu și din cele două iese numitorul comun. Când cifrele spun una și ochiul altceva, mă uit din nou.

Miza contează. O paradă la un penalty în derby cântărește mai mult decât aceeași paradă într-un meci fără presiune. Fotbalul nu se joacă în vid.

Ce caut, post cu post

• Portar: să țină echipa în meci, nu doar să nu greșească.
• Fundași centrali: câștigă duelul defensiv și pot ajuta la construcție.
• Fundași laterali: urcă, produc centrări și pase decisive, dar rămân solizi în spate.
• Mijlocași centrali: box-to-box. Prezenți în ambele careuri.
• Atacanți: fac diferența. Nu voi alege niciodată un atacant pentru că s-a apărat bine.

Am o înclinație spre jucătorii care produc pe faza ofensivă. Îmi place fotbalul care aduce oamenii la stadion și asta vreau să răsplătesc. Dar un fundaș excepțional într-o seară în care a ținut singur linia va intra în echipa etapei, fără discuție.

„11”-le celor care nu au performat

Aici un singur test: consecința pe care a provocat-o jucătorul, nu cea pe care a suferit-o echipa lui. Un penalty ratat într-un meci câștigat 2-1 nu te scoate din echipa bună dacă ai dat două pase decisive. O eliminare care lasă echipa în 10 la 0-0 te bagă în cea rea, indiferent de scorul final. Contează urmarea gestului, nu gestul.

În plus

• Rezervele de Aur: jucătorii care au evoluat sub 45 de minute și care au schimbat un meci. Nu orice rezervă care a marcat, ci cei cu impact real.
• MVP-ul etapei: unul singur, pe impact total. Nu automat marcatorul.

Ce vreau

Vor fi contestări. Fiecare ține cu echipa lui și fiecare a văzut altceva. Îmi asum. Nu voi da explicații lungi la fiecare alegere: e echipa etapei așa cum văd eu fotbalul, cu reguli publice și aplicate la fel pentru toți. Dacă nu vă convine echipa, măcar știți de ce e așa.