Constantin Tudose, campion al țării în mai multe rânduri la ciclism, dar și membru al primei și singurei echipe care a reprezentat România la Turul Franței, în anii '30, a avut și o latură întunecată: a fost un spărgător „de înaltă clasă” și un criminal „feroce”. A scăpat în urma unei urmăriri ca-n filme de celebrul comisar Eugen Alimănescu, dar a fost prins de același polițist, cel care a curățat Bucureștiul de capitala de gangsteri în 1945.
Povestea incredibilă a lui Constantin Tudose a fost relatată recent într-un capitol din excelenta carte „Bucureștiul gangsterilor 1945”, semnată de istoricul Alexandru Armă. Constantin Tudose a ținut prima pagină a ziarelor atât ca sportiv, cât și ca infractor.
Partea 1: Constantin Tudose, sportivul. Multiplu campion național, printre singurii participanți la Turul Franței
Înainte de a-l descoperi pe spărgătorul și criminalul Constantin Tudose, să vedem cine a fost sportivul cu același nume.
Constantin Tudose s-a născut în 1911, iar în anii '30 a fost unul dintre cei mai buni cicliști ai țării. A fost campionul României în probele de viteză în 1935, 1936, 1939 și 1940. În 1940 a fost campion și la semifond și ciclocros (1940). În plus, a ocupat locul 1 pe echipe în Turul României (1935, 1936), după care a ocupat locul 4 la Turul Serbiei (1939).
În toată perioada de sportiv, Tudose a fost legitimat la clubul „Principele Nicolae” București, care purta numele fratelui Regelui Carol al II-lea. Principele Nicolae era „patronul” spiritual al ciclismului românesc în epoca lui romantică.
Marea realizarea a lui Tudose a fost, de departe, participarea la Turul Franței, în 1936. A fost prima și singura dată când o patru cicliști români au participat la „Marea Buclă”. Tudose a concurat acolo alături de Nicolae Țapu, George Hapciuc și Virgil Mormocea.
A ajuns la Turul Franței „pe blat”!
România a participat o singură dată la Turul Franței, în 1936, pe bază de invitație. În jurul acelui eveniment au curs râuri de cerneală în presa timpului. Mai întâi, s-a făcut un lot de zece cicliști (în alte surse erau menționate 13 nume, iar în altă sursă e menționat numărul de 19 sportivi), din care, în urma unor probe în care trebuiau să obțină anumiți timpi, urmau să fie selecționați doar patru.
Constantin Tudose n-a mers la cursele de calificare de când au început, iar în presă se scria despre „interese oculte” și „intenții de sabotare”.
Până la urmă, Tudose și-a făcut apariția la aceste probe, dar s-a clasat abia al șaselea. Rezultatele nu-l ajutau, presa - da! În aproape toate ziarele vremii i se făcea un „lobby” incredibil. Până la urmă, i s-a făcut loc între primii patru.
În cinstea participanților la Turul Franței s-a organizat o recepție înainte de plecare, iar la plecarea spre Paris chiar și marele Geo Bogza a făcut un mic reportaj pe prima pagină a publicației „Tempo!”.
Constantin Tudose a fost și primul dintre cei patru români care a abandonat Turul Franței 1936, chiar din etapa a doua. România a rămas doar cu participarea aceea, dar iată câteva articole sau frânturi de articole din presa timpului care redau principalele momente: invitația organizatorilor, selecționarea, probele de calificare, plecarea și participarea la Turul Franței. Veți vedea, sunt savuroase!
Cicliștii români vor participa la Turul Franței
Noul comitet al Federației române de ciclism a hotărât, chiar în ziua constituirii lui, participarea alergătorilor români la „Turul Franței”. În acest scop, s-a format o listă cuprinzând zece alergători din rândul cărora urmează să fie selecționată echipa de patru ce va face deplasarea. Imediat după ce a luat această decizie, d. Vasile Canarache, președintele Federației române, a expediat d-lui Desgranges, organizatorul „Turului Franței“ o telegramă prin care cerea confirmarea invitației făcută acum câteva luni. Aseară s’a primit răspunsul d-lui Desgrange, care face cunoscut Federației române că înscrierea alergătorilor noștri este așteptată. În urma acestui răspuns, Federația a decis convocarea pentru Luni 11 Mai, ora 9 seara, la sediul din str. Carol 10 (etaj II), a alergătorilor: Tudose Constantin, Nic. I. Țapu, Corneliu Nițescu, Hrenciuc D., Gh. Hapciuc, Șt. Safanof, V. Cogan, V. Mormocea, Zamfir Munteanu și Costel Georgescu. Acești alergători urmează să-și pună situația la punct, să-și capete concediile necesare spre a fi gata până cel mai târziu Joi 14 Mai, când ei urmează să plece la Predeal în cantonament. Aci vor fi supuși unui antrenament rațional și serios care va dura aproape o lună. După aceia, alergătorii vor trece câteva examene în vederea selecționărei echipei de patru.
Gazeta Sporturilor, 9 mai 1936, pag. 1
Cicliștii selecționabili au plecat la Predeal unde se vor pregăti pentru al 30-lea tur al Franței
Eri dimineață, la ora 8, în piața Victoriei se afla un grup de cicliști. Sunt cei care urmează să plece la Predeal pentru o metodică pregătire în vederea selecționării echipei de patru care urmează să ne reprezinte în «Turul Franței». Un grup de pasionați suporteri și câțiva curioși matinali îi înconjoară. Cicliștii, din obișnuință, mai fac o ultimă examinare a «mașinilor». O mașină «Tempo» stopează și înghite urgent pantaloni, pulovere, cauciucuri de rezervă, mantale de ploaie, etc. Sosesc și oficialii. D. Vasile Canarache, președintele F.R.C., se interesează de aproape de fiecare, stă de vorbă cu ei, îi întreabă cum se simte (n.r. – sic!) și dacă vor «face treabă». Toți asigură că vor da maximum posibil și că vor duce o viață extrem de regulată, severă chiar, pentru o cât mai bună pregătire. Se face apelul Țapu, Savanov (Metropola), Gociman (Viforul Dacia), Radu Constantin, Hapciuc, Nițescu (C.F.R.), sunt prezenți.
Câțiva absenți
Lipsesc: Mormocea și Z. Munteanu (din Brăila), Gogan (T. Severin),C. Georgescu (Ploești), care au luat direct drumul Predealului și N. Dobrin (Metrop.) nerestabilit încă în urma unei operații. Absentează deasemenea Tudose și Hrenciuc cari - circulă versiunea - se abțin datorită unor influențe oculte cu anumite ambițiuni mici și personale și cu intenții de sabotare.
N'am verificat autenticitatea acestor svonuri - timpul nu ne-a permis-o - dar dacă lucrurile stau într’adevăr așa, atunci este regretabil, foarte regretabil că se găsesc oameni care nu s’au pus încă la unison cu procesul de desvoltare al sportului ciclist. (...)
Gazeta Sporturilor, 16 mai 1936, pag. 1
Virgil Mormocea a câștigat si ultima etapă a probei de selecționare
Mormocea, Hrenciuc și Tapu au cucerit dreptul de a reprezenta România în „Turul Franței”
Dela trimisul nostru special
Eri, după ora 14, a luat sfârșit, în fata aeroportului Băneasa, după un impresionant demaraj, competitiunea ciclistă, organizată de Federația română de specialitate, în vederea selecționării alergătorilor ce urmează să poarte culorile României, în «Turul Franței». După trei zile de serioase și susținute eforturi, concurenții au atins ținta finală. Plecați 19 din București, 12 au isbutit să acopere istovitorul parcurs în limita timpului prescris de regulament. Procentul este îmbucurător dacă se ține seamă de faptul că alergarea s-a desfășurat pe o distanță de 624 km., și că participanții au avut de luptat cu vânturi reci și puternice, cu ploi mărunte amestecate - citiți bine - cu zăpadă, cu urcușuri dificile și povârnișuri periculoase. Cu toate acestea, peste 60 la sută din cei plecați au absolvit parcursul în condițiuni admirabile. Dar, mulți chemați, puțini aleși și eri, după sfârșitul cursei nu se putea încă preciza care este alergătorul îndreptățit să completeze lotul de patru selecționați. Căci, numai trei dintre cei plecați și anume: Mormocea, Hrenciuc și Nicolae Ion Țapu au isbutit să îndeplinească condițiunea esențială a regulamentului și să acopere distanța cu o medie orară de peste 32 km. Cel de al patrulea clasat, Gheorghe Hapciuc, deși a fost, împreună cu Constantin Grigoriu, revelația alergărei, nu a putut atinge media prescrisă. Ca atare, în mod normal ar trebui scos din rândul selecționaților. Dar, în «Turul Franței» trebue să participe o echipă de patru concurenți și, în consecință Federația urmează să desemneze pe cel de al patrulea.
Tudose cel mai indicat
Stimăm excelenta performanță realizată de Gheorghe Hapciuc dar obiectivitatea ne obligă să-l preferăm, pentru selecționare, pe Constantin Tudose care nu și-a putut da întreaga măsură din cauza numeroaselor pene suferite pe parcurs. Într’adevăr, în prima etapă, Tudose a trebuit să înlăture nu mai puțin de nouă defecte de lanț; în cea de a doua un defect de cauciuc și frână l-au făcut să piardă 20 minute, iar eri, după ce fusese animatorul etapei a pierdut contactul cu plutonul fruntaș din cauza ruperii unei roți. Cu toate acestea, și, deși din cauza penelor a fost silit să meargă izolat peste 250 km., Constantin Tudose nu se găsește decât la 23 minute de învingătorul probei. Deci, dacă nu i s-ar bonifica decât cele 20 minute pierdute în etapa doua, el ar îndeplini și condițiunile regulamentului și ar întrece destul de confortabil pe Hapciuc. Și bonificarea preconizată mai sus nu constitue ceva nereglementar, întrucât în ședința de comitet rezervată probei de comisarul general al ei, selecționare, în speță căp. Constantin Zamfiropol, fost campion național, a fost investit cu dreptul de a bonifica.
Am făcut raționamentul de mai sus conduși de un perfect spirit de obiectivitate și convinși că Tudose ar fi un mai demn reprezentant al culorilor românești. Ar mai fi de adăugat, în sprijinul susținerilor noastre că, spre deosebire de Gheorghe Hapciuc, Constantin Tudose are, pe lângă o neobișnuită rezistență, o apreciabilă pointă de viteză. În concluzie considerăm că, cei mai indicați să facă deplasarea în Franța sunt: Virgil Mormocea, Dumitru Hrenciuc, Nicolae Ion Țapu și Constantin Tudose. (...)
Gazeta Sporturilor, 10 iunie 1936, pag 1 și 2
CICLISM
Echipa ciclistă română pentru „Turul Franței“ a fost întocmită
Am arătat într’un articol precedent că, pentru formarea echipei care va reprezenta România în «Turul Franței» au fost cinci alergători și anume: reținuți Virgil Mormocea, Dumitru Hrenciuc, Nicolae Ion Țapu, Gheorghe Hapciuc și Constantin Tudose. Primii patru au sfârșit în ordine, cursa de selecționare disputată pe distanță de 600 km. Constantin Tudose care a fost sever handicapat în acea cursă de numeroasele pene suferite a fost reținut spre a completa echipa în cazul când vreunul din cei patru selecționați de drept va fi pus în imposibilitate să se deplaseze. După ce cei cinci alergători au fost supuși unei minuțioase vizite medicale, d. lt. dr. Traian Demetrescu a cerut ca, pentru o perfectă edificare să li se facă radiografia. S’a dovedit cu acest prilej că Dumitru Hrenciuc suferă de o ușoară afecțiune pulmonară care i-ar periclita sănătatea în cazul când ar lua plecarea într-o cursă atât de severă ca «Turul Franței». În consecință, Federația română de ciclism a hotărât în ședința sa de aseară ca echipa României să fie formată din: Virgil Mormocea, Nicolae Ion Țapu, Gheorghe Hapciuc și Constantin Tudose. Deci, acestor patru alergători le va fi încredințată sarcina de a apăra culorile României în «Turul Franței».
Gazeta Sporturilor, 17 iunie 1936, pagina 2
Sărbătorirea participanților la „Turul Franței“
Echipa reprezentativă a României care participă la grandioasa competițiune ciclistă «Turul Franței» a fost sărbătorită aseară într’o atmosferă de plină sportivitate și voe bună, printr’un banchet oferit de d-l Vasile Canarache, președintele Federației cicliste. Au luat cuvântul îmbărbătând pe cicliști și făcându-i atenți în acelaș timp de greaua misiune ce o au următorii dni: Vasile Canarache, președintele federației de ciclism, Cornel Marinescu, Arabolu, Jilescu, Hussar, din partea presei sportive, d. Alexandru Munteanu (Gazeta Sporturilor), Beilis (corespondentul ziarului «L’Auto»), Jenny Dumitrescu (Universul), Giordani (din partea cicliștilor). Banchetul a luat sfârșit noaptea târziu.
Cicliștii părăsesc astă-seară Capitala
Cei patru alergători: Virgil Mormocea, Nicolae Ion Țapu, Constantin Tudose și Gheorghe Hapciuc vor părăsi Capitala astă seară la ora 19 și 50. Credem că vor fi petrecuți la gară de toți sportivii cari înțeleg ca printr’un astfel de gest să dea o ultimă încurajare vajnicilor apărători ai culorilor naționale.
Gazeta Sporturilor, 2 iulie 1936, pagina 1
Concurenții în „Turul Franței“ au părăsit Capitala
Aseară, la ora 19 și 50, au părăsit Capitala, cu destinația Paris, cei patru alergători cicliști cari ne vor reprezenta culorile în cel de al 30-lea «Tur al Franței». Plecarea alergătorilor Virgil Mormocea, Nicolae Ion Țapu, Constantin Tudose și Gheorghe Hapciuc a fost salutată de un impresionant număr de oficiali sportivi cari au urat vajnicilor românași, drum bun și succes în greaua lor misiune.
Gazeta Sporturilor, 3 iulie 1936, pagina 1
Geo Bogza vă prezintă acest aspect dela plecarea cicliștilor în Franța
Patru oameni emoționați
Cei patru ași ai ciclismului românesc, Țapu, Tudose, Mormocea și Hapciuc, nu mai erau aseară, când au plecat în Franța, decât patru oameni emoționați. Dar tocmai această emoție se cuvine să fie însemnată
Cei patru cicliști cari ne vor reprezenta culorile naționale înTurul Franțeifotografiați în momentul plecării spre Paris. Îi vedem(jos) pe peronul gării de Nord în grup cu prietenii care i-au condus la tren și cu d. Cezar Mereuță, directorul general al căilor feratecare a ținut să asiste la această emoționantă plecare, și (sus) la fereastra vagonului în care vor face voiajul până în Capitala Franței.De la st. spre dr.: Hapciuc, Mormocea, Țapu și Tudose.
Am avut prilejul să cunosc în ziua plecării lor la Paris pe cei patru cicliști români care vor participa la Turul Franței. Dacă scriu aceste rânduri despre ei este pentru că vreau să însemn aici un lucru care va scăpa probabil ziariștilor sportivi, de specialitate. Vreau să vorbesc anume de elementul OMENESC al acestei plecări. Niciodată nu mi-aș fi putut închipui că oamenii pot fi atât de emoționați, atât de înfiorați în fața aventurei spre care pornesc. Adevărul e că pentru acești bieți simpli plecarea lor într’o țară îndepărtată, unde vor avea să alerge pe drumuri necunoscute, între oameni necunoscuți, e o mare aventură și ei erau din pricina aceasta teribil de emoționați. Mărturisesc că m'a surprins și mi-a plăcut această emoție, această înfrigurare la niște oameni care în țară la ei erau deja vedete ale sportului pe care îl practicau și cuceriseră destui lauri. Dar aseară, pe peronul gării de Nord, cei patru ași ai ciclismului românesc, Ion Țapu, Tudose, Mormocea și Hapciuc, nu mai erau decât patru oameni pur și simplu, patru oameni emoționați. Desigur că vor interesa la culme reușitele sau insuccesul lor în proba la care se duc să participe. Dar în afară de ceia ce se va vorbi despre ei de acum înainte se cuvine cred să însemn aici plecarea celor patru alergători români sub aspectul ei omenesc. Dincolo de pedale, de performanțe și de rezistență fizică, e un element sufletesc care a intervenit și a fost prezent în această plecare. Era seara unei zile memorabile pentru ei - și poate și pentru alți oameni - și în întunericul care începea, trenul a pornit cu cei patru oameni, cu cei patru băeți ai mahalalelor noastre spre o țară îndepărtată. E o aventură și o plecare cu nimic mai prejos decât aceia a lui Cristofor Columb.
Geo Bogza
Tempo!, 3 iulie 1936, pagina 1
Mâine, plecarea în „Turul Franței”
Echipa națională română de ciclism a fost frenetic aplaudată era pe Velodromul Parisului
Și la Bois de Boulogne s’a strigat eri „Vive la Roumanie”
Specialiștii francezi încântați de Mormocea și Tudose
PARIS. 6 (prin telefon). Echipa națională română de ciclism compusă din Virgil Mormocea, Constantin Tudose, Nicolae Ion Țapu și Gheorghe Hapciuc se află de două zile în capitala Franței. După cum am anunțat, echipa română a fost primită cu multă însuflețire de către fruntașii sportului ciclist din Franța și numeroșii români aflați la Paris. La hotelul Lafayette, unde au fost rezervate camerele echipierilor români, s-au perindat Sâmbătă aproape 1000 admiratori cari au ținut să încurajeze și să strângă mâna celor patru români.
PARIS, 6 (prin telefon). - În cursul dimineții de ieri tehnicienii organizării „Turului Franței” au predat celor patru cicliști români bicicletele special construite pentru ei, cu înălțimea cadrului de 55 cm. pentru Nicolae Ion Țapu, 58 cm. pentru Tudose, 57 cm. pentru Hapciuc și 60 cm. pentru Mormocea.
La ora 8 dimineața, echipa română și alți cicliști, au făcut câteva ture de încercare în jurul Parisului.
PARIS, 6 (prin tel.). În fața a peste 50 de mii de persoane, echipa națională română a fost prezentată ori după amiază pe velodromul municipal al Parisului, împreună cu celelalte echipe naționale care concurează la „Turul Franței".
Parizienii au aclamat în mod neobișnuit echipa națională română și la un moment dat, după defilarea pe jos, când echipa română a făcut un tur de viteză pe biciclete, s’a produs o manifestare cu adevărat frenetică. Uralele nu mai încetau. Mulțimea striga necontenit: „Vive la Roumanie”, „Vive l’equipe roumaine”. Echipierii români au fost asaltați de reporterii tuturor ziarelor din Paris și în special ai celor de specialitate, cărora le-au făcut declarațiuni.
PARIS, 6 (prin telefon). - Eri pe seară, echipa română a făcut câteva ture pe bicicletă la Bois-de-Boulogne, într’o minunată alură. Ei purtau tricourile naționale, și erau urmați de sute de cicliști parizieni. Publicul aflător la Bois de Boulogne le-a făcut o caldă manifestație de simpatie, strigând: „Bonne chance” și „Vive la Roumanie’’. Mâine dimineață la ora 8 se dă plecarea din Paris, pentru prima etapă a „Turului Franței”. Nimeni nu are îndrăsneala să se gândească la victoria categorică a vreunui român, dat fiind că în luptă se află cei mai puternici campioni ai lumii. Atât cicliștii români, cât și suporterii lor de la Paris înțeleg să se mulțumească numai cu faptul că unul sau doi dintre ai noștri să termine turul, indiferent de clasament. Pentru posibilitățile noastre, și pentru importanța competițiunei, atât ar fi suficient ca să înregistrăm un succes. Se poate afirma însă că specialiștii parizieni, văzându-i pe Mormocea și Tudose la micile încercări de ieri, i-au trecut pe aceștia în primul plan al atenției lor. Ei și-au exprimat părerea că nu sunt excluse adevărate bombe din partea celor doi.
Tempo!, 7 iulie 1936, pagina 1
Suntem cu toții în bună formă și cred că nu greșesc afirmând că vom face o figură cum nu se poate mai bună. Nu avem prea mari veleități, dar moralul ridicat.
- Constantin Tudose, căpitanul echipei României, declarație în Gazeta Sporturilor, 8 iulie 1936, pagina 2
Tudose mai mult a încurcat
Constantin Tudose, cel selecționat mai mult la presiunile presei, a fost veriga slabă a echipei României încă din prima etapă. Iar în a doua a abandonat competiția, după ce a căzut, s-a lovit la șold și a terminat cursa foarte târziu! Nici ceilalți trei n-au rezistat prea mult. Au fost descalificați fiindcă au rămas mult în urmă și n-au atins timpul-limită impus de organizatori.
Prima etapă a „Turului Franței“ s’a sfârsit cu victoria elvețianului Egli
Francezul Archambaud a ocupat locul al doilea la sosire
Alergătorii români au terminat parcursul în timp
(...)
Tudose, în pană
Puțin dincolo de jumătatea parcursului, Constantin Tudose rupe o roată. Grijulii, coechipierii lui opresc spre a-l ajuta. Ei pierd în acest mod, 20 de prețioase minute. Reparând pana lui Tudose, alergătorii români repornesc vârtos la drum. Nu mai au însă vlaga de la început și, până la Lille mai pierd minute față de leader. Totuși reușesc să termine parcursul înainte de închiderea controlului și să întreacă pe trei din cei patru alergători iugoslavi. Etapa a fost câștigată de elvețianul Egli (categoria așilor B.), care la demaraj a dispus de francezul Archambaud, urmat de Dubois. (...)
Gazeta Sporturilor, 9 iulie 1936, pagina 1
Ciclism
Un abandon care ne întristează
Etapa doua a Turului Franţei 1936, în care participă pentru prima oară şi o echipă românească de 4 alergători, s’a soldat într’un chip neplăcut pentru noi, prin eliminarea lui C. Tudose. Element de reală valoare. Tudose ar fi putut face figură frumoasă în clasa în care era angajat şi ar fi fost de mare folos teamului nostru naţional, al cărui căpitan era. Lipsa lui va însemna o pierdere importantă pentru cei trei români în cursă: Mormocea, Țapu şi Hapciuc, a căror echipă a fost descomplectată. Ne consolăm la gândul că foştii săi coechiperi vor lupta cu mai multă râvnă, pentru ca să justifice încrederea care le-a fost acordată. Nu câştigând Turul, dar atrăgându-şi simpatiile tuturor pentru ciclismul românesc.
Rampa, 11 iulie 1936, pagina 2
Partea a 2-a: Constantin Tudose, infractorul. A împușcat un comisar, apoi a fost arestat de Alimănescu
În 1945, când Constantin Tudose avea 34 de ani, Bucureștiul trăia sub teroarea „gangsterilor”. Erau vremurile în care atât soldații sovietici din „Armata Roșie Eliberatoare” abuzau oricând de oricine fără frica unor eventuale represalii. N-avea cine să-i pedepsească.
Comediantul Constantin Tănase a surprins aceste abuzuri în celebrul său catren „De la Nistru pân’ la Don, Davai ceas, davai palton, Davai casă şi moşie, Haraşo, tovărăşie!”. Dar abuzuri făceau și românii (de multe ori îmbrăcau hainele soldaților sovietici, ca să poată „lucra” în liniște).
Țara era condusă din 6 martie 1945 de primul guvern comunist impus de la Moscova, cel condus de Petru Groza. La „interne” tăia și spânzura Teohari Georgescu, una dintre figurile cele mai infame ale regimului dictatorial impus cu forța.
Acesta l-a promovat pe comisarul-șef Eugen Alimănescu, care, împreună cu brigada „Fulger”, a „curățat” relativ rapid Bucureștiul de mulți criminali și hoți renumiți.
Cum a fost arestat și ce în învinuiri i s-au adus a notat ziarul „Semnalul” din 15 iulie 1945. În „Universul”, „Timpul” sau „Ultima Oră” i s-au dedicat de asemenea materiale ample, care, în mare, au relatat aceleași fapte.
„Banditul-fantomă”
Constantin Tudose, fost campion ciclist și cunoscut legionar a fost arestat
El a săvârșit numeroase crima și jafuri în Capitală
Prefectura Poliţiei Capitalei a repurtat un nou succes. Individul, care de luni de zile teroriza cartierele Crângaşi, Chitila şi Bucureştii Noui, săvârşind zeci de spargeri zilnic, a fost arestat.
Cum a fost indentificat
Acum câtva timp comisarul CarlovBonomi, pe când se îndrepta cu maşina spre casă, trecând pe lângă un ciclist a recunoscut în el pe fostul campion ciclist Constantin Tudose.
Ştiind că acesta e un'vechi şi periculos agitator legionar urmărit de autorităţi, s’a luat după el. Tudose simţindu-se urmărit a pornit-o cu maximum de viteză spre un loc viran, unde a abandonat bicicleta.
O goană ca în filmele de cinema s’a angajat între cei doi. La un moment dat, în timp ce Tudose sărea un gard, Bonomi a tras câteva gloanţe, rănind pe cel urmărit în picior. In acel moment Tudose s’a întors şi a tras şi еl mai multe gloanţe, din care unul a rănit grav pe poliţist, scoţându-l astfel din luptă.
Cu această ocazie, .ancheta trecând delà Siguranţă la poliţia judiciară s’au putut afla lucruri cu adevărat senzaţionale.
Dubla existență a „campionului”
Constantin Tudose, bine cunoscutul campion ciclist şi legionar notoriu urmărit de Siguranţă pentru activitatea defăimată până la 23 August, de profesiune şofer-mecanic, ducea o dublă existenţă. Sub masca sportmanului se ascundea in realitate un feroce criminal şi un spărgător de mare clasă.
De foarte multă vreme, localnicii cartierelor Crângaşi, Chitila şi Bucureşti Noi, erau jefuiţi în mod permanent. Sute de borfaşi şi spărgători au trecut în acest timp prin filiera (n.r. - filtrul) poliţiei judiciare, dar nici unul nu săvârşise acele furturi... Oricine era bănuit, numai Tudose nu.
După tentativa de crimă săvârşită asupra lui Bonomi, comisarul-șef Alimănescu a fost delegat cu urmărirea şi arestarea lui Tudose. Minuțioasele cercetări făcute de aceştia au dus la descoperiri ca adevărat senzaţionale.
În adevăr s’a stabilit cu precizie că Tudose, nu numai că era un periculos spărgător dar mai era și un mare criminal. Pentru abilitatea cu care a reuşit să se sustragă urmăririi, poliţiştii l’au poreclit „banditul fantomă”! Tudose dispărea din „bârlog” ca o adevărată fantomă.
Atunci când urmăritorii erau mai siguri că nu le va mai putea scăpa, ei nu mai găseau în locul părăsit de el cu câteva clipe mai înainte decât ... cartea lui de vizită.
O luptă în zorii zilei
Joi 12 crt., comisarul şef Alimănescu a fost informat că Tudose se angajase ca şofer pe un camion al d-lui Vasile Duţu şi făcea curse pe ruta Bucureşti- Braşov - Trg.Mureş şi că în zorii zilei el va pleca în cursă.
La orele 3 dimineaţa neobosiţii agenţi Gh. Chiriţă, Stanislau, Ștefănescu şi Ignat s’au postat la capătul şoselei Jianu (n.r. - azi Bulevardul Aviatorilor), în aşteptarea pradei. Înr’adevăr pe la orele 4 mult aşteptatul camion se îndreaptă spre ei, în plină viteză. Tudose, care are un ochi foarte ager, a cunoscut dela distanţă pe unul din poliţişti.
Deaceea, înainte ca agenţii să fi putut trece la acţiune, ploaia de gloanţe a căzut asupra lor. Aceştia mai obişnuiţi să li se facă astfel de primiri, au răspuns la fel. Dar niciunul din gloanţe, nu şi-a atins ţinta.
Văzând că şi de data aceasta „banditul fantomă” a reuşit să dispară, s’au urcat într’o maşină şi au pornit după el. Ajunşi în dreptul pădurii Băneasa, au găsit camionul abandonat. Tudose reuşise să scape şi de data aceasta în desișul pădurei. Deşi au cutreerat mai multe ore prin pădure, п’au dat de nicio urmă, care să-i ducă spre bârlogul spărgătorului.
Pe câmpul Triajului
Capturarea maşinei a dus la descoperirea bârlogului său, care, era într’o casă izolată dela marginea câmpului Triaj. Imediat o echipă formată din соmisarul-şef Alimănescu, comisarul-ajutor Matei şi agenţii Chirită Gh., Ștefănescu Gh., Stanislau, Ionescu Marin si Ilie Schwartz, au pornit spre câmpul Triaj.
Ajunşi la locul indicat după ce o parte din poliţişti au înconjurat casa, ceilalți au pătruns în interior. Surprins pe când dormea, Tudose nu a mai avut timp să reacţioneze, căci în clipa când el a vrut să pună mâna pe armă, oţelul rece al cătuşelor l-a imobilizat.
Primele mărturisiri
Din primul moment Const. Tudose a recunoscut că el este acela care a tras asupra d-lui Bonomi şi tot el este autorul asasinatului săvârşit în noaptea de 10-11 Martie a. c. la casa Adventiştilor din str. Eduard Grand. Acolo în timpul jafului fiind surprins de un oarecare Lascu, l-a omorât.
Din numeroasele jafuri recunoscute notăm pe cele mai importante săvârşite la: restauratorul Ştefan Crăciun din şos. Crângaşi, la d. Judecător Teodor Popescu, comerciantul Amza Constantin din şos. Ciurel 40-44, Băcănia „La Grecoaica” din şos. Ciurel, la d-na Parchetaru, la d. ing. Ghicon din şos. Crângaşi, Gogu Vasilescu - industriaş din şos. Giuleşti etc., etc.
Poliţiştii continuă ancheta întrucât ei au convingerea că Tudose în afară de spargeri mai are pe conştiinţă și alte crime. (...)
Semnalul, 15 iulie 1945
După arestare, presa comunistă n-a mai scris nimic despre Constantin Tudose. Unele surse indică faptul că ar fi murit în 1954, când avea doar 43 de ani.
Dacă regimul îi lipise de frunte eticheta de „legionar notoriu”, nu este exclus să-și fi găsit sfârșitul la Canalul Dunăre - Marea Neagră sau prin cine știe care dintre închisorile comuniste unde se practica epurarea „elementelor dușmănoase” prin înfometare, bătăi, torturi.
{{text}}