Raphinha și balonul care nu-i lipsește

Raphael Dias Belloli a ajuns la Barcelona în vara lui 2022. Erau vremuri destul de agitate pentru economia grupării catalane, pe care Joan Laporta o regăsise la începutul celui de-al treilea mandat în pragul colapsului.

Mutarea s-a făcut în contextul celebrelor ”palancas” realizate de Laporta, niște inginerii financiare de fapt care să permită realizarea unor achiziții cu care să se poată așeza la aceeași masă cu Real Madrid. Atunci a venit Lewandowski, pe bani mulți, dar un semnal important dat de club, atunci a venit Kounde, tot pe bani mulți, atunci au venit Christensen, Kessie, Marcos Alonso, gratis, dar fiecare având un nume important pe piață.

Brazilianul a costat aproape 60 de milioane. Vorbim despre Raphinha, sper totuși că v-ați prins. Tranzacția a fost realizată cu ajutorul lui Deco, pe-atunci doar impresarul jucătorului și s-a spus că, de fapt, e o concesie făcută lui Jorge Mendes pentru multele mâini de ajutor acordate Barcelonei de-a lungul timpului.

Raphinha a fost privit cu multă răceală, singurul element pozitiv fiind că, în copilărie, a petrecut mult timp în casa lui Ronaldinho fiindcă tatăl lui îi mai cânta „dințosului” pe la petreceri. Care petreceri, între noi fie vorba, erau cam zilnice (dacă n-ați văzut încă documentarul de pe „Netflix” mai aveți timp s-o faceți).

Raphinha venea de la Leeds United, care abia se salvase de la retrogradare în ultima etapă, iar asta nu era neapărat o carte de vizită cu care să ieși în evidență, Barcelona obișnuindu-și fanii prin achiziții de la cluburi mult mai galonate.

Astăzi, Raphinha e cel mai în formă fotbalist din lume. Statisticile lui pentru un debut de sezon în La Liga, 12 goluri în 7 meciuri, îl plasează exact între coloșii epocii, Cristiano (13 goluri) și Messi (11 goluri). Nu se regăsește pe lista celor care-și dispută Balonul de Aur, dar asta deja se transformă într-o anecdotă. Un capitol, mai degrabă, dintr-o poveste de viață, din care s-ar putea face lesne un film de succes.

Fiindcă succesul ăsta n-a bătut din prima la ușa brazilianului. Se tot spune că destinul îți pune în față niște uși, dar depinde de fiecare pe care o deschide. El a deschis-o pe cea numită FC Barcelona și, să fim serioși, cine n-ar fi făcut-o. Însă la fel de importanți în călătoria asta a fiecăruia prin viață sunt oamenii pe care destinul îi plasează, când și când, pe acest drum. Și aici principiul e același, depinde de fiecare cum profită de aceste întâlniri.

Hansi Flick, omul providențial

Omul providențial pentru tot ceea ce înseamnă astăzi Raphinha e Hansi Flick. E foarte posibil ca neamțul să fie omul providențial pentru tot ceea ce înseamnă Barcelona ca entitate, dar asta o s-o vedem mai spre finalul sezonului. Brazilianul însuși a recunoscut, în diverse interviuri, cât de multe îi datorează lui Flick. Și contextul poate că trebuie reamintit.

Când Laporta s-a hotârât să-l instaleze pe tehnicianul german, probabil a treia decizie ca importanță după transferul lui Ronaldinho și impunerea lui Guardiola, Raphinha avea deschisă ușa de ieșire. Mai degrabă împins decât dorindu-și, clubul având nevoie de bani pentru a-l aduce pe proaspătul campion european Nico Williams. Ce-i drept, prestațiile lui în cele două sezoane cu Xavi justificau această idee. Și-atunci a apărut Flick, care a zis că, din punctul lui de vedere, Raphinha este esențial.

„O vară întreagă mi-am văzut tricoul cu numele lui Nico William pe el”, avea să mărturisească brazilianul și trebuie să recunoaștem că ușor nu i-a fost. Până să fie numit oficial, Flick avusese timp să studieze minuțios lotul catalanilor și să-și dea seama că toate calitățile lui Raphinha se suprapun peste ideea lui de joc și că, mai ales asta, faptul că poziția lui naturală este exact cea a lui Lamine Yamal nu constituie o problemă, dimpotrivă.

În timp, chimia dintre cei doi s-a cimentat atât de tare încât astăzi nimeni nu s-a mai mirat că Flick i-a încredințat direct banderola de căpitan, deși tradiția în vestiarul catalanilor era cea a unui vot al jucătorilor.

Într-un fel, în afară de Flick, providențial pentru ceea ce a devenit azi Raphinha a fost Nico Williams. Ce s-a ales ulterior de starul lui Bilbao e o altă discuție și ține de acea idee a trenurilor în care e bine să te urci dacă ai posibilitatea. Mergând mai departe pe acest fir epic, e la fel de posibil ca un alt om providențial pentru brazilian să fie Julian Alvarez.

Cu amendamentul că, apropo de trenurile vieții, telenovela „Julian la Barcelona” încă nu pare să se fi încheiat. Când Deco a realizat, în vară, că mutarea la acel moment e imposibilă a mers la Flick ca să-i pună pe masă alte variante. Totuși plecaseră Lewandowski, Ferran Torres și Rashford, iar golul lăsat de ei (golurile mai degrabă) trebuia umplut. Răspunsul germanului: ”Tranquillo! Îl folosim aici pe Raphinha”.

Așa că iată-l pe Raphael al nostru, în situația de a fi 9 fals și 9 adevărat în același timp. Fiindcă mișcările lui pe teren sunt și de 9 fals, dar mai ales de 9 adevărat. Unde a văzut Flick aceste calități de marcator ale unui jucător care dădea goluri și înainte, dar nu asta era caracteristica principală, e greu de spus acum.

Poate o va face chiar germanul la un moment dat. Cert e că astăzi nouarul de conjunctură, care nu e e nouar, aproape ca a marcat în 7 etape de campionat cât în tot sezonul trecut (12 goluri față de 13) când nu era nouar, iar comparațiile cu nouarul atât de dorit sunt și ele destul de grătoare, căci Julian a dat 8 goluri în tot sezonul trecut și 18 în 2024-25, fiind nouar de meserie.

Raphinha nu se regăsește așadar pe lista celor care se luptă pentru câștigarea Balonului de Aur. E vorba totuși de un trofeu care se nu se acordă pentru un an calendaristic, așa că reușitele sale din această perioadă se vor contabiliza anul viitor. Putem vorbi de o mică nedreptate, fiindcă pe acea listă regăsim un alt brazilian, Vinicius, ce n-a avut cine știe ce reușite în sezonul trecut, ca să nu mai amintim de trofee.

Însă cunoscând acum toate bornele din viața lui Raphinha, e posibil ca această ușă pe care destinul i-a închis-o astăzi să fie de fapt o invitație către una ce i se deschide pentru viitor. Va face 30 de ani în decembrie și pare pregătit să serbeze cum se cuvine schimbarea de prefix.

P.S. Dincolo de „tripla” lui Raphinha, victoria Barcelonei de pe „Sanchez Pizjuan” a arătat că echipa lui Hansi Flick e gata de acțiune în orice scenariu. Sevilla a fost cel mai greu adversar al catalanilor în acest debut de sezon și a scos în evidență faptul că echipa perfectă nu există. Există însă echipele care știu să reacționeze și să-și schimbe o direcție ce nu se conturează a fi profitabilă. După o repriză în care a avut mingea, dar nu și controlul meciului, Flick a înțeles că în astfel de situații cheia jocului trebuie să treacă de la Pedri la Rodri, căci el e singurul capabil să vadă pericolele înainte ca ele să devină ireversibile. Raphinha și Lamine Yamal n-au făcut decât să se folosească de ceea ce a pus în scenă Rodri.