Ce bărbat a devenit Laurențiu Reghecampf?

Două titluri cu o femeie care îl împingea, două locuri doi cu o relație care scârțâia. Al treilea mandat al lui Reghecampf la FCSB e primul în care nu-l mai construiește nimeni

FCSB a pierdut cu 0-5 la Craiova, Marius Baciu e îndepărtat, iar Gigi Becali anunță la Prima Sport că Laurențiu Reghecampf e noul antrenor.

Cum a fost ales? Becali spune că l-a sunat întâi pe Mirel Rădoi, finul lui, de trei ori. Rădoi n-a răspuns. Reghecampf a răspuns, deci el e antrenorul. Așa se numesc antrenori la cel mai bogat club din România în 2026. Prin apeluri pierdute.

Reghecampf preia o echipă aflată pe locul 10, în zona de play-out, cu o singură victorie în ultimele opt etape. Și vine pe renumele primului mandat.

Reghecampf înainte de FCSB

Înainte de 2012, Laurențiu Reghecampf era un fost fotbalist cu o carieră onestă, fără nimic care să-l scoată din rând, și un antrenor la început de drum, cu FC Snagov, Bistrița și Concordia Chiajna în CV.

Nimic care să anunțe un tehnician care va duce Steaua, așa se numea atunci, prin Europa.

Și totuși, în doi ani a câștigat de două ori campionatul și o Supercupă, a dus echipa în grupele Champions League și în optimile Europa League.

Ce rol a jucat Anamaria Prodan

Ce se schimbase? Tactica, lotul, patronul. Dar mai era ceva, vizibil pentru oricine urmărea fotbalul românesc în acei ani: Anamaria Prodan.

Nu doar soția lui, ci femeia care îl împingea, îl apăra public, îi negocia, îi construia imaginea și îi spunea, probabil, în fiecare dimineață, că e cel mai bun.

Un fel de coach personal, cu program non-stop. Unul poate toxic, cu scandaluri, cu prea mult zgomot. Dar un coach care i-a dat ceva ce Reghecampf nu arătase până atunci: o încredere aproape agresivă în el însuși.

Mandatul doi: aceeași echipă, alt om

În decembrie 2015, Becali îl cheamă din nou, cu FCSB pe locul patru și cu zece puncte de recuperat față de Astra. Rezultatul: două locuri doi, în spatele Astrei lui Șumudică și al Viitorului lui Hagi, și un singur trofeu, Cupa Ligii din 2016. 73 de meciuri, 1,8 puncte pe meci.

Nu un dezastru. Dar nici Reghecampf-ul din 2013. Au apărut tensiunile cu MM Stoica, confirmate public de Becali în decembrie 2016.

Și a fost episodul de la Zürich, din grupele Europa League, când, potrivit lui Becali, MM Stoica s-a îmbătat în seara dinaintea meciului și nu a mai ajuns pe stadion. Atunci, patronul a ținut să-l scoată pe antrenor din poveste: „Dacă era și Reghe implicat, era grav de tot.”

Zece ani mai târziu, același Becali spune altceva. Dar despre asta, puțin mai jos.

Anamaria Prodan: „Reghe a fost cumva și proiectul meu”

Ce se întâmpla acasă, nu știm. Ruptura publică dintre Laurențiu și Anamaria a venit mai târziu: despărțiți în 2021, divorțați oficial abia în noiembrie 2024, după o căsnicie de 13 ani.

Dar ipoteza mea, și o spun ca ipoteză, e că o relație nu se termină în ziua în care se anunță. Uneori începe să scârțâie cu ani înainte. Iar mandatul doi seamănă cu al unui om care nu mai avea aceeași energie în spate.

„Să știi că și astăzi, de multe ori, când văd că e la pământ, că e dat afară de peste tot, că i s-a prăbușit cariera și a pierdut cam tot respectul și tot, să știi că îi scriu mesaje pe mail. Și îi spun să nu uite că e foarte bun, că nu are cum să uite fotbalul, că nu are cum să cadă, căci dacă nu se oprește, dacă nu se ține de ceva, se va duce foarte jos și nu se va mai putea ridica, că nici nu mai are cine să îl ridice astăzi. Nu știu de ce. Fiind cumva și proiectul meu, mă doare”.

Anamaria Prodan, despre Laurențiu Reghecampf, în aprilie 2025

„Proiectul meu.” Rețineți expresia. Toată povestea e în ea.

Iar dacă cineva va spune că Reghe a luat între timp titluri în Sudan și o Supercupă în Tunisia, e adevărat. Dar nu sunt campionatele în care se măsoară un antrenor care a jucat în grupele Champions League și optimi de Europa League.

Iar de la plecarea de la FCSB încoace, a plecat de peste tot fie fără trofee, fie cu scandal.

Becali: „Reghecampf nu mai bea”

Acum două zile, la Digi Sport, Gigi Becali a spus ce în fotbalul românesc se șoptea de ani de zile. „Reghe e mult mai cuminte acum. Nu mai bea!” Și a continuat: avea probleme mari, de asta n-a avut rezultate.

Poate că al doilea mandat și anii de după nu au fost doar despre o relație care scârțâia, ci și despre alcool. Doar că cele două rareori vin separat.

Nu știm care a fost cauză și care a fost efect, și nici nu contează. Știm doar ordinea în care s-au petrecut lucrurile.

Iar Becali, fără să-și dea seama, face singur legătura. În aceeași intervenție spune că Reghe s-a liniștit, că are doi copii cu noua soție și că nu mai bea deloc. Liniștea de acasă și paharul lăsat jos, în aceeași propoziție.

Reacția Anamariei Prodan a venit imediat: speră că fostul soț a scăpat de patimă, iar dacă nu, spune ea, nu are nicio șansă în acest mandat.

Cinci ani după despărțire, încă îi dă indicații de pe margine. Coach-ul nu s-a retras. Doar că jucătorul nu mai ascultă.

Când femeia devine coach

Sunt un mare fan al lui Tony Robbins. Într-unul din seminariile lui, americanul explică foarte clar ce se întâmplă când o femeie preia rolul de coach într-o relație.

Multe femei aleg un bărbat pentru potențialul lui, pe care urmează să-l „rafineze”. Motivele pentru care fac acest lucru sunt diverse: mecanism de apărare, nevoie de control, rol de salvator. Dar nici nu contează motivul, contează rezultatul.

Robbins spune că acest mecanism poate avea efect pe termen scurt. Bărbatul crește, se rafinează, devine profesional mai bun. Dar controlul asupra unui bărbat, spune el, e temporar: mai devreme sau mai târziu, pleacă.

Concluzia lui e simplă: coaching-ul de acasă poate funcționa pe termen scurt, „at the cost of your relationship”.

Ce ar spune Adler

Alfred Adler, părintele psihologiei individuale, ar fi spus-o mai sec. Fiecare om își are sarcinile lui, iar cariera unui antrenor e sarcina lui, nu a soției.

Când devine „proiectul” ei, relația nu mai e între doi egali, ci între evaluator și evaluat.

Adler nu credea nici în critică, nici în laudă, pentru că amândouă presupun o ierarhie: unul sus, care judecă, și unul jos, care e judecat. Credea în încurajare. Diferența e că încurajarea te face independent, iar împinsul te face dependent de cel care împinge.

Există și un nume pentru asta: efectul Pygmalion. Oamenii performează mai bine când cineva important are așteptări mari de la ei. Numele vine din mitul sculptorului care își cioplește femeia ideală și se îndrăgostește de ea.

În cazul nostru, mitul e întors: sculptorul a fost femeia.

Iar perechea lui Pygmalion se numește efectul Galatea, performanța care vine din propriile tale așteptări, nu din ale altuia.

Cine e Reghe când nu îl mai împinge nimeni

Ce iese dacă punem peste toate astea cronologia lui Reghecampf? Un fost fotbalist fără strălucire și un antrenor fără nume întâlnește o femeie cu mai multă forță decât el.

Ea îl „rafinează”. El câștigă două titluri și ajunge în optimile Europa League. Apoi al doilea mandat, fără același foc. Apoi despărțirea din 2021, după 13 ani.

Astăzi, Laurențiu e cu Corina Caciuc, care i-a dăruit doi copii, o relație dusă departe de lumina reflectoarelor.

El însuși a spus despre ea că ce i-a plăcut cel mai mult a fost răbdarea de a-l asculta. Nu motivare. Nu presiune. Ascultare. Adler ar fi numit-o o relație orizontală.

Poate că Robbins nu are dreptate în tot. Și nici nu spun că Anamaria Prodan l-a „făcut” pe Reghecampf.

Dar mandatul trei e testul pe care Reghe nu l-a dat niciodată: dacă Reghecampf-ul din 2013 a fost un Pygmalion, construit acasă, ce rămâne din el acum, când nu-l mai construiește nimeni, ci doar îl ascultă? Are și un efect Galatea sau a fost doar proiectul cuiva?