Jurnalista care a realizat interviuri virale cu Mourinho și Zlatan face acum reverență în fața României: „Ce pasiune aveți pentru națională!”

Frida Nordstrand, 45 ani, e cea mai faimoasă jurnalistă din Suedia, cu 14 ani de televiziune în circuitul Champions League și o apropiată a naționalei Tre Kronor. Într-un interviu spectaculos pentru GSP, ea face o incursiune prin secretele din vestiarul Suediei, descrie atmosfera și așteptările din jurul meciului de vineri seara și povestește întâmplări speciale de la interviuri cu personaje grele din fotbalul european. Plus o mărturisire de la CM 1994: „Ne-am aruncat în apă!”

Frida Nordstrand este în Suedia o figură iconică în televiziune, reporterul care pune mereu în dificultate sau realizează momente virale în dialogurile cu nume de top din fotbalul european.

Bunăoară, recent, după Real Madrid – Inter 2-1, în Champions League, un flash cu Mourinho realizat după meci s-a rostogolit amețitor pe rețelele sociale într-un schimb de replici despre Real și Benfica, prezentat însă trunchiat, astfel încât să sugereze confuzii amuzante.

Acum, înainte de Suedia – România, Nordstrand a acceptat un dialog special despre rivalitatea istorică pe axa București – Stockholm, despre mici secrete din vestiarul lui Graham Potter ori despre cum privește publicul confruntarea de vineri seara din Liga Națiunilor.

Frida Nordstrand: „Pentru Suedia, un meci cu România va fi întotdeauna special”

- Frida, cum este percepută România în Suedia înaintea acestui meci? Și ce fel de imagine are echipa națională a României în mass-media de aici?

- Cred că, pentru Suedia, România va fi întotdeauna specială, cu atâtea amintiri și cu o tradiție fotbalistică atât de bogată. Toată lumea are sentimentul că este o țară care a produs jucători buni, iar istoria dintre cele două echipe a fost specială. De asemenea, este genul de meci la care ne așteptăm să sosească mulți spectatori din România care locuiesc aici. Acum, că Suedia vine și ea de la Cupa Mondială, unde nu se aștepta să se califice, vor fi multe emoții și multă lume la acest meci. Așa că abia aștept.

- Graham Potter este la cârma naționalei Suediei de aproape un an. Cum ai descrie impactul său asupra echipei și care sunt așteptările legate de el la începutul acestei ediții a Ligii Națiunilor?

- Păi, atunci când a venit, se întâmpla într-un moment în care totul era la pământ și nimeni nu avea nicio așteptare. Erau jucători despre care se presupunea că ar fi putut face atât de multe și, totuși, nu realizau nimic în echipa națională. El a schimbat totul. Abordarea lui a fost să se concentreze în totalitate pe aspectul psihologic, să-i întărească pe jucători și să le clădească încrederea, reamintindu-le de ce se află acolo și ce privilegiu este să joci pentru reprezentativă.

„Potter a creat un puternic sentiment de grup”

- E un tip sever?

- Foarte sever. Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut a fost să-i pună să stea în grupuri și să discute despre motivul pentru care joacă fotbal. Adică, cine a crezut în ei de la început, cine a fost responsabil, cine i-a dus la primele antrenamente, cine au fost primii lor antrenori, cine le-a dat speranță de la început și să le reamintească de drumul pe care l-au parcurs.

- Foarte interesant!

- Iar jucătorii au spus că asta i-a ajutat să se cunoască mult mai bine între ei, chiar și în acea singură sesiune cu el și le-a reamintit de ce se află acolo. Și asta a creat un sentiment de grup foarte puternic, de genul: „Bine, putem face asta împreună, în ciuda tuturor obstacolelor, dacă ne amintim doar de ce suntem aici”. Și asta a funcționat cu adevărat.

„Așteptările sunt acum puțin diferite”

- Adică a apăsat probabil foarte mult pe factorul mental!

- Exact! A simțit că are jucători buni, dar care, pur și simplu, nu funcționau ca o echipă. Ceea ce a fost o idee genială din partea lui. Și, pentru fiecare meci care le-a asigurat calificarea la Cupa Mondială, a folosit tot felul de exerciții pentru a le reaminti acest lucru. Le-a cerut familiilor jucătorilor să le scrie o scrisoare și a făcut toate acestea pentru a-i face să se simtă foarte conectați emoțional și pentru a le reaminti cine sunt. Iar asta a făcut cu adevărat o mare diferență.

- Caută însă probabil de acum next level, nu?

- Acum situația este mai degrabă următoarea: a demonstrat asta și au ajuns, într-un fel, la Cupa Mondială, unde au evoluat cam așa cum era de așteptat, dar întrebarea în continuare este: Cum mergi mai departe de aici? Cum continui acest proces? Pe ce jucători mizezi? Pe cine vei alege? Așa că acum așteptările sunt puțin diferite.

Asta e frumusețea fotbalului: istoria este mereu prezentă. Și chiar dacă jucătorii sunt tineri și noi, istoria revine mereu în prim-plan. Și da, cred că lumea așteaptă cu nerăbdare acest meci

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„Gyokeres este un perfecționist, muncește foarte mult”

- Gyökeres intră în această pauză de la cluburi după un început dificil de sezon la Arsenal. Cum se discută acest lucru în Suedia și câtă încredere mai are Potter în el?

- Are o încredere enormă în el. Va fi plăcut pentru Victor să se întoarcă acasă și să simtă, pur și simplu: „Bine, aici e ceva diferit. Aici e echipa națională. Nu trebuie să vorbesc despre toate zvonurile și despre minutele în care am jucat sau nu am jucat, ci doar să fac ceva diferit”. Cred că Potter se pricepe foarte bine la partea asta, de a-i face pe jucători să simtă că, atunci când vin la națională, fac parte dintr-o familie. Se pot relaxa și nu trebuie să-și facă griji sau să vorbească despre cluburile lor. Așa că va fi o pauză de la club foarte plăcută pentru Victor.

- Cum e însă el dincolo de lumina reflectoarelor?

- Un tip perfecționist. Muncește foarte mult, e mereu primul care ajunge și ultimul care pleacă, mereu la sală. Are așteptări mari de la el însuși. Cred că o să-i prindă bine să se relaxeze puțin, pentru că toată lumea știe cât de bun este în echipa națională și că probabil poate juca și mai bine.

„Pentru Isak e ca și cum ar juca în fața vecinilor, a crescut aproape de stadion”

- Spune-mi despre Isak: câtă presiune este asupra lui acum, fiind vedeta incontestabilă a Suediei în acest moment?

- Există presiune, dar se descurcă bine cu ea. E un tip foarte rezervat, dar foarte încrezător în sine. Nu lasă presiunea să-l afecteze prea mult. Și cred că, atunci când joacă pe teren propriu – știi, stadionul e foarte aproape de locul în care a crescut –, pentru el e ca și cum ar fi chiar acasă, în fața vecinilor, într-un fel.

- Cine este cea mai marcantă personalitate din vestiarul suedez? Isak, Gyokeres sau altcineva?

- Din punct de vedere al personalității, atât Isak, cât și Gyokeres sunt oameni foarte calmi și tăcuți. Ei lasă fotbalul să vorbească în locul lor, dar nu sunt cele mai puternice personalități.

- Atunci cine?

- O voce puternică este Anthony Elanga, care, din păcate, este accidentat în acest moment. El e o personalitate extraordinară, un tip amuzant, pe care toată lumea adoră să-l aibă în preajmă. În rest, este mai degrabă o chestiune de grup. Se bucură de timpul petrecut împreună. Și faptul că au fost atât de aproape de a nu se califica la Cupa Mondială, că toată lumea i-a dat pierduți și au primit atâtea critici, i-a transformat într-un grup foarte puternic. Iar acest sentiment de apartenență la grup contează mai mult decât orice altceva.

Isak se ridică la înălțimea așteptărilor când se află pe stadionul din Solna, mai ales că traversează și o perioadă bună. A marcat în ultimul meci, există multe așteptări de la el, dar nu într-un sens negativ. Nu va fi o presiune negativă asupra lui, ci una pozitivă

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„Au existat foarte multe critici înaintea Cupei Mondiale”

- După Cupa Mondială, care a fost cea mai mare critică adusă echipei în mass-media suedeză și ce a învățat Suedia din acea înfrângere cu 5-1 împotriva Olandei?

- Au existat foarte multe critici înainte de Cupa Mondială. Așa că, odată ajunși acolo, a fost un moment atât de important pentru fotbalul suedez, încât orice critică ulterioară a fost oarecum atenuată. Toată lumea era atât de fericită că, în cele din urmă, au ajuns acolo, chiar dacă, într-un fel, nici măcar nu meritau asta, având în vedere că au avut șansă după șansă să se califice. Dar a rămas un semnal de alarmă, pentru că toată lumea era extrem de fericită că s-au calificat, iar apoi au jucat bine în primul meci și apoi a fost ca și cum: „Bine, nu suntem mai buni de atât”.

- Atunci când a venit Franța, după grupe, nu?

- Faptul că a fost împotriva Franței, că au jucat ultimul meci - a fost bine într-un fel, pentru că atunci nimeni nu se mai aștepta să mergem mai departe. A fost ceva de genul: „Bine, dacă ești învins de Franța, atunci e în regulă”. Dar a fost un semnal de alarmă puternic, care ne-a arătat că poate avem jucători grozavi în ligile mari, dar nu mai jucăm genul de fotbal pe care îl jucam odată și care ne-a dus mai departe. Știi, nu mai eram acea echipă națională stabilă care putea înfrunta orice adversar și juca un fotbal inteligent.

„După victoria cu România din 1994 m-am aruncat cu toată familia în apă, cu ceasuri, îmbrăcați. O nebunie!”

- Hagi obișnuia să spună în multe ocazii că înfrângerea împotriva Suediei din 1994 l-a costat Balonul de Aur în acel an. Ar putea fi acesta un moment potrivit pentru o mică răzbunare?

- Poate! Dar pentru noi e imposibil să exprimăm în cuvinte cât de mult a însemnat acel meci pentru fotbalul suedez. Cred că, de-a lungul atâtor generații, oamenii își amintesc exact ce făceau, cu cine erau, ce simțeau în timpul acelui meci și tot restul. Sunt atâtea cântece. Sunt atâtea povești despre cum s-a schimbat totul de atunci și despre cum își amintesc oamenii acea vară. Totul se compară cu asta. Așadar, va rămâne ceva imens pentru noi! Și opusul pentru voi!

- În momentul acela aveai 14 ani. Îți amintești meciul? L-ai văzut?

- Îmi amintesc fiecare secundă. Eram cu bunica și am făcut un pariu că, dacă vom câștiga, vom sări în apă îmbrăcați. Și toată lumea a făcut-o, cu ceasurile și hainele pe noi, iar bunica a sărit și ea în apă. A fost o nebunie. Întreaga Suedie a înnebunit complet și pentru o perioadă lungă de timp după aceea. Și s-au născut toți acești eroi. A fost o vară în care, într-adevăr, s-au născut cei mai mari eroi ai generațiilor noastre.

A fost fantastic să trăiesc meciul acela din 1994. Și îmi amintesc senzațiile simțite și cum întreaga Suedie a rămas, practic, nemișcată până la final. Toată lumea se uita la meci

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„Nimeni nu ia o victorie cu România ca pe un lucru care va veni natural”

- Există multe opinii conform cărora România are ultima șansă în această grupă cu Suedia, Polonia și Bosnia. Din acest punct de vedere, vă așteptați ca Suedia să aibă un meci relativ ușor vineri?

- Nu, deloc! Tocmai aici e esența. Nu ne mai bazăm pe faptul că va fi ceva ușor, după ce am trecut prin atâtea încercări în ultimele luni. A fost o perioadă foarte dificilă înainte de Cupa Mondială, în care am pierdut meciuri pe care niciodată nu ne-am fi imaginat că le-am putea pierde. Și aveam atâția jucători de renume pe teren, dar nu ne puteam explica de ce jucam un fotbal atât de slab. Așa că nimeni nu mai ia victoria ca pe un dat de la natură, doar prin ce e scris pe hârtie. Cu România va fi la fel.

- În ce sens?

- Sunt unele țări despre care știi că vor etala întotdeauna un fotbal de calitate. Nu cred că mai așteaptă cineva ca vreunul dintre aceste meciuri să fie ușor. De fapt, devii mereu puțin îngrijorat. Oare vom ajunge din nou în aceeași situație în care nu putem juca fotbalul pe care ni-l dorim? Așa că nimeni nu mai ia nimic de-a gata nicio partidă.

România face parte dintre țările admirate pentru pasiunea arătată în materie de fotbal. Asta le-a lipsit de multe ori suedezilor. Noi suntem un popor foarte plictisitor în comparație cu voi. Foarte sobri, rigizi și nu prea emoționali. Dar multă lume iubește echipele de fotbal și națiunile care manifestă multă emoție și pasiune, cum e și cazul României

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„Îmi place Mourinho fiindcă stârnește mereu reacții în jurul său”

- Ești o jurnalistă foarte cunoscută, ai în palmares o mulțime de interviuri în circuitul Champions League. Trebuie să te întreb despre recentul flash cu Mourinho care a devenit viral. Te așteptai ca acel mic schimb de replici să devină o poveste atât de mare pe rețelele sociale?

- E prima dată când vorbesc despre asta, pentru că am o regulă: nu răspund niciodată la critici decât dacă am făcut ceva pentru care trebuie să-mi cer scuze. Dar, în rest, dacă oamenii spun ceva despre mine, nu le dau niciodată atenție. Ăsta e cel mai rău lucru pe care îl poți face. Atunci nu mai ai altceva pe agendă decât să asculți ce spun oamenii. Dar, cu Mourinho, a fost ceva scos din context, evident.

- Poți explica?

- Pasajul de pe rețelele sociale e tăiat prin întreruperea interviului înainte de a da al doilea răspuns, iar Mourinho a revenit și a explicat că a înțeles întrebarea. Am spus: „Mă bucur că te-ai întors în Liga Campionilor aici”. Iar el a zis: „Păi, am jucat în Liga Campionilor cu Benfica”. Am replicat: „Da, dar mă refer aici, la Santiago Bernabeu, cu Real Madrid”. Și Mourinho a completat: „Da, a fost frumos să joc cu Benfica, dar cu Real Madrid e altceva”. Și a continuat cu un răspuns excelent. Când vezi totul în întregime, nu e deloc o problemă. Dar dacă îl tai la mijloc, atunci da, e puțin ciudat. Mă ocup de 14 ani de Liga Campionilor, știam, evident, de Benfica, dar discuția era despre Real Madrid.

Îmi place că Mourinho stârnește mereu reacții la toate interviurile sale. Și prefer un interviu în care se întâmplă ceva decât interviurile în care nimeni nu spune nimic interesant

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„Cu Zlatan nu ai cum să realizezi vreodată un interviu plictisitor”

- L-ai intervievat deseori și pe Ibrahimovici. Un moment special pe care ți-l amintești cu Zlatan?

- Zlatan e la fel ca cu Mourinho. Sunt foarte asemănători. I-am intervievat pe amândoi de foarte multe ori. Iar rezultatul va fi întotdeauna un material TV de calitate. Cu Zlatan a fost o situație când l-am întrebat dacă a vorbit cu Guardiola după ce a făcut niște declarații despre Pep. Iar el mi-a răspuns: „Asta e important pentru tine?”. Și era cu adevărat supărat. Dialogul a devenit, de asemenea, foarte viral. Au apărut multe titluri despre cum s-a enervat Zlatan pe Frida și cum a certat-o. Dar nu mă deranjează asta. Înțeleg că, dacă un interviu devine viral din orice motiv, e un lucru bun. Înseamnă că ai reușit să atragi atenția oamenilor și asta e bine.

- Niciodată însă nu te plictisești cu Zlatan, probabil!

- Niciodată! A fost un invitat foarte special de-a lungul acestor ani și l-am urmărit la toate cluburile la care a jucat. L-am intervievat de atâtea ori, dar niciodată nu a devenit plictisitor - fie e foarte fericit, fie supărat, fie te ia peste picior, fie râde împreună cu tine, dar întotdeauna e un material bun pentru televiziune.

Indiferent dacă îl urăști sau îl iubești, ar trebui să fii foarte fericit că Zlatan este suedez, că am avut privilegiul de a urmări un fotbalist atât de grozav, cu o carieră strălucită la nivel mondial. Iar faptul că e din Suedia este fantastic. E un model bun pentru copii, cărora le arată că oricine poate reuși, indiferent din ce mediu provine. Ar trebui să fim fericiți că am trăit în epoca lui

Frida Nordstrand, jurnalistă Suedia

„O minge l-a lovit în direct în ceafă pe Stromberg”

- Spune-ne în final, te rog, și o întâmplare amuzantă din cariera ta?

- S-au petrecut multe episoade simpatice, dar mi-aduc aminte de un moment în care stăteam lângă Glenn Strömberg, care a primit o minge în ceafă în timpul interviului. Sau cu Mourinho, memorabil, după ce Inter a trecut de Barcelona pe „Nou Câmp”. A alergat, a alunecat, s-a pus în genunchi și parcă s-a rugat la Dumnezeu. L-am intervievat imediat după acel moment iconic, atunci când a zis: „Da, fotbalul nu aparține Barcelonei. Aparține lui Dumnezeu”. A fost un meci atât de dramatic!

- Ne întoarcem, iată, tot la Mourinho!

- Nu mă deranjează dacă oamenii cred că am spus ceva greșit. Sau dacă există sentimente și emoții. Cu asta lucrăm. Până la urmă, e divertisment. Iar oamenii iubesc fotbalul și îmi place că le pasă.