România lui Hagi, desfăcută bucată cu bucată: ce nu a funcționat în Suedia și cifra care sperie, 48-0

România a fost învinsă în Suedia, scor 2-1, în primul meci din noua ediție a Ligii Națiunilor și la debutul oficial al lui Gheorghe Hagi pe banca primei reprezentative. Dincolo de rezultat, partida a arătat o echipă care a încercat să facă foarte multe deodată, să preseze sus, să apere cu cinci oameni, să construiască în trei și să atace cu suficienți jucători pentru a crea permanent avantaj numeric. România a avut însă rareori controlul pe care selecționerul l-a dorit.

Hagi a pornit de la o așezare 5-2-3 fără minge, transformată în 3-4-2-1 atunci când România a încercat să construiască. A împins linia defensivă, le-a cerut fundașilor centrali să iasă după adversari și a menținut pressingul până aproape de final. Suedia a răspuns cu un fotbal mult mai vertical, atacând rapid spațiile pe care le-am lăsat între și în spatele liniilor. Au rezultat perioade în care meciul s-a dus dintr-o parte în cealaltă, într-un ritm pe care România l-a alimentat, dar care i-a fost fatal.

Și totuși, energia a existat, la fel și curajul. La primul meci din campanie cu Hagi selecționer, întrebarea pentru „Totu-i tactica” este alta: ce a vrut „Regele” și de ce România a reușit să producă atât de puțin? Răspunsul începe de la un contrast frapant: 48 de intrări în ultima treime și 0 cornere obținute.

• Alexander Isak a deschis scorul în minutul 20, iar Dennis Man a egalat nouă minute mai târziu. Viktor Gyokeres a stabilit rezultatul final înaintea pauzei, în minutul 43. Suedia a mai înscris prin Stroud în minutul 54, însă golul a fost anulat după intervenția VAR, pentru un henț comis de Isak.

• „Totu-i tactica” este un proiect GSP care își propune să analizeze modul în care antrenorii aleg să abordeze tactic partidele-cheie. Pentru a determina cele mai importante date, ne folosim de platforma Wyscout, care oferă parametri și informații relevante colectate de 250 de experți din toată lumea.

Ce a vrut Hagi din meciul cu Suedia

Prima idee a lui Gheorghe Hagi s-a văzut încă din felul în care România și-a schimbat forma în funcție de posesie. Fără minge, „tricolorii” au coborât într-un 5-2-3, cu Rațiu și Bancu completând ultima linie. La construcție, lateralii au urcat, iar cei trei stoperi au rămas în spatele unei structuri care s-a apropiat de 3-4-2-1.

Rațiu și Bancu au avut sarcina de a oferi lățime, în vreme ce Ianis Hagi și Dennis Man ar fi trebuit să ocupe spațiile interioare din proximitatea lui Louis Munteanu. Hagi a căutat, așadar, superioritate în ambele momente importante ale jocului: suficienți oameni în spate atunci când Suedia ataca și suficienți oameni înaintea mingii atunci când România încerca să dezvolte. Pe teren, însă, nu a existat superioritate pe niciun plan.

588-392a fost raportul paselor în Suedia - România. Gazdele au avut o precizie de 89%, „tricolorii” de 83%.

110-66a fost raportul paselor precise în ultima treime în favoarea Suediei. Gazdele au încercat 142, România 94.

Primele 15 minute au arătat cel mai limpede problema. România a început fără minge și cu repere încă fragile, în timp ce nordicii, în 4-4-2, au ajuns la prima situație periculoasă după numai 30 de secunde. Isak a apărut în fața lui Ionuț Radu, apoi gazdele au continuat să împingă jocul spre jumătatea noastră.

Există și o explicație esențială pentru ceea ce vom trata în continuare. Ianis Hagi a dezvăluit după partidă că noul sistem fusese lucrat doar în ultimele zile. Așadar, nu vorbim despre o structură pregătită de Gheorghe Hagi încă din momentul în care a preluat naționala și repetată îndelung, ci despre una gândită foarte recent.

Selecționerul a vrut o apărare agresivă. Drăgușin a ieșit în mai multe rânduri din linie, Ghiță a făcut același lucru, iar România a încercat să nu se lase împinsă în propriul careu. Pentru ca angrenajul să funcționeze, însă, ieșirea unuia trebuia imediat compensată de ceilalți. Linia trebuia să urce și să coboare împreună, iar mijlocul să reducă spațiul din fața ei.

Suedia a simțit repede unde poate lovi. A jucat vertical, cu puține ezitări și cu intenția de a elimina linii, dezinteresată de posesia sterilă, chiar dacă, într-un final, și pe aceasta a avut-o de partea ei.

Aici a apărut una dintre marile probleme ale României. Meciul s-a jucat prea des într-un ritm care i-a convenit adversarului.

54-48a fost raportul intrărilor în ultima treime. Diferența mică arată că România a reușit să avanseze, însă a produs foarte puțin.

Au existat multe treceri prin zona centrală, pe lângă Răzvan Marin, după care fundașii au fost obligați să reacționeze instant.

Cifrele descriu bine acest fapt. România a comis 17 faulturi și a primit 5 cartonașe galbene. Suedia a făcut numai 6 faulturi și nu a primit niciun avertisment. Nu fiecare fault a provenit dintr-o eroare de poziționare, desigur, însă diferența spune multe despre cât de des „tricolorii” au fost obligați să oprească acțiuni după ce adversarul inițiase atacul.

România a tratat primul meci din Liga Națiunilor ca pe unul de care depindea o calificare. Multă energie, multă disponibilitate la efort, dorință de a recupera imediat și, totodată, foarte puțină răbdare.

România nu a funcționat cu trei stoperi

O apărare cu trei fundași centrali într-o echipă națională cere coordonare, iar coordonarea este unul dintre lucrurile cele mai greu de construit în puținele antrenamente pe care le oferă o acțiune a naționalei.

România a simțit, din plin, acest efect. Cei trei stoperi nu au funcționat suficient de des ca o singură linie. La primul gol, Ayari a găsit pasa verticală, Ghiță a fost prins defazat, iar Isak a atacat spațiul și l-a executat pe Radu. Nu a fost nevoie de o construcție complicată. Suedia doar a identificat culoarul și l-a atacat imediat.

• Ghiță a încheiat, paradoxal, cu cifre care nu descriu un meci complet ratat: 42 dintre cele 46 de pase ale sale au fost precise, adică 91%, a reușit 8 dintre cele 9 mingi lungi și a avut 11 contribuții defensive. Numai că un fundaș central poate face multe lucruri bine și să fie judecat, inevitabil, după momentele în care clachează, iar Ghiță a avut probleme chiar în momentele importante.

La 2-1, Gyokeres a ajuns la mingea respinsă de Ionuț Radu din apropierea lui Ghiță și a readus Suedia în avantaj. Spre finalul primei reprize, pătrunderea lui Bergvall și intervenția întârziată care i-a adus fundașului român cartonașul galben au oferit încă o imagine a aceleiași probleme. România nu a gestionat bine pasul înapoi.

Când echipa a urcat, a urcat cu convingere. Când a fost depășită, retragerea nu a avut aceeași claritate.

Mai există un detaliu. Dacă vrei să construiești cu trei fundași centrali și îi ceri celui din stânga să participe activ la dezvoltarea jocului, un stoper de picior stâng reprezintă un avantaj important. Nu este o condiție obligatorie pentru funcționarea sistemului, dar un stângaci poate deschide natural terenul, poate găsi mai repede omul de bandă și poate juca înainte fără să-și ajusteze permanent poziția corpului.

România nu a avut acest profil în linia de trei folosită la Stockholm. Eissat ar fi putut reprezenta o variantă din acest punct de vedere, fără ca simpla lui prezență să garanteze, evident, rezolvarea problemelor defensive.

Important este și ce s-a întâmplat în fața stoperilor. Ar fi nedrept ca toate problemele să fie puse în seama liniei de fund.

Băluță a început lângă Răzvan Marin, iar Hagi a intervenit chiar la pauză și l-a introdus pe Screciu. Schimbarea a arătat că selecționerul identificase o problemă în centru, numai că nici Screciu nu a avut o repriză bună.

Suedia a continuat să găsească trasee verticale, iar fundașii au rămas expuși unor situații în care trebuiau să decidă foarte repede dacă ies sau se retrag. Pentru o linie aflată deja în proces de acomodare cu noua structură, asta a însemnat o dificultate suplimentară.

Și Ionuț Radu a plătit pentru aceste dute-vino-uri. Portarul României a fost expus de oscilațiile echipei între pressingul foarte sus și retragerea precipitată. La golul lui Stroud, anulat ulterior pentru hențul lui Isak, Radu a avut la rândul lui o ezitare de poziționare, urmată de o intervenție nereușită.

Aici se află poate cea mai mare întrebare după primul meci, nu dacă Hagi poate juca în trei, ci cât timp îi trebuie pentru ca România să se poată adapta la această structură fără să-și transforme agresivitatea într-un risc permanent.

• Alexander Isak a marcat un gol din 3 șuturi, a avut 61 de atingeri, 28/40 de pase precise (70%), 5 pătrunderi cu mingea, 1/2 driblinguri reușite și 3/8 dueluri la sol câștigate. Suedezul a pierdut posesia de 22 de ori.

Pentru că a existat și cealaltă față a planului. Golul lui Dennis Man a arătat-o. Ianis Hagi a recuperat la centrul terenului, mingea a ajuns în dreapta la Rațiu, iar România a progresat rapid, înainte ca suedezii să-și refacă așezarea. Man a primit în careu, a intrat în luptă cu Lindelof, a rezistat contactului și a finalizat.

În acest punct s-au întâlnit toate lucrurile pe care selecționerul le-a căutat: recuperare agresivă, om trimis înainte, viteză și inițiativă individuală. Din nefericire, asemenea secvențe au rămas excepții.

• Ianis Hagi, în cele 67 de minute petrecute pe teren, a avut 34 de atingeri, 18/22 de pase precise (82%), dintre care 12/15 în jumătatea adversă, 2 șuturi, niciunul pe poartă, 7 conduceri ale mingii, 43,2 metri de progresie, 1/2 driblinguri reușite și 2/6 dueluri la sol câștigate. A recuperat mingea de două ori și a pierdut posesia în 9 rânduri.

Zero cornere. Nimic rațional

Dacă privim doar numărul șuturilor, România nu pare să fi fost departe de Suedia. Gazdele au avut 11, noi 10. Nici intrările în ultima treime nu descriu o prăpastie: 54 pentru suedezi, 48 pentru „tricolori”.

Mai departe, lucrurile se schimbă. Din cele 10 șuturi ale României, unul singur a prins poarta. Am avut zero ocazii mari și numai 10 atingeri în careul advers. Suedia a avut 19. Și, mai grav, România nu a obținut niciun corner.

Zero. Cifra nu demonstrează singură că o echipă a atacat prost, dar, așezată în context, spune mult despre felul în care România și-a consumat energia ofensivă. Am ajuns de multe ori în ultima treime fără să instalăm suficient jocul în acea zonă. Am avansat, am accelerat, am centrat sau am încercat finalizarea, după care faza s-a terminat.

Au existat și momente bune. În minutul 14, Rațiu a centrat, iar Louis Munteanu a trimis cu capul puțin pe lângă. Două minute mai târziu, România a construit din nou pe relația Rațiu-Man-Louis Munteanu, iar atacantul a lovit bara, chiar dacă faza fusese oprită ulterior pentru ofsaid.

Și fazele fixe au fost tratate surprinzător de slab. În prima repriză, Răzvan Marin și Ianis Hagi au încercat o schemă la lovitură liberă, iar execuția s-a terminat mult în afara terenului. În repriza secundă, cei doi au încercat din nou o variantă pregătită, cu același rezultat.

Într-un meci în care jocul pozițional a produs puțin, asemenea momente ar fi trebuit să fie o resursă.

Și totuși, în minutul 86, România încă presa, poate singurul mare lucru bun. Echipa a avut o disponibilitate uriașă la efort și nu s-a resemnat la 1-2. Doar că acesta a fost primul meci din Liga Națiunilor, nicidecum un duel de baraj.

Ne trebuia mai mult curaj, am avut momente bune. Puteam marca 2-3 goluri, și ei mai puteau marca. Au controlat mai mult jocul, trebuie să progresăm. Fluctuațiile apar din cauza valorii adversarului. Am făcut cât am putut. Per total, am avut șansa noastră, am creat lucruri, am avut curaj. E de muncă. Sunt multe faze pe care le-aș extrage ca pozitive. Le-am oferit și mult spațiu adversarilor, asta nu e bine. Am fi vrut să fim mai rapizi, mai iuți. Mingea nu va obosi.

- Gheorghe Hagi, selecționer România

Cifrele meciului Suedia - România

Am fost împotriva sistemului VAR încă de la început, dacă e să fiu sincer. Faptul că un astfel de gol este anulat pentru un henț pe care nimeni nu l-a văzut cu 20 de secunde înainte de golul său e incredibil, e păcat. Ayari a fost fantastic cu mingea, prin pasele și controlul său, prin felul în care a citit jocul și a recuperat mingi. Mi-a plăcut tot ce a făcut astăzi, curajul său și felul în care și-a asumat responsabilitatea. Este tânăr, dar plin de încredere, iar asta se vede. Sunt foarte fericit pentru el.

- Graham Potter, selecționer Suedia