Fotbal „pe viață și pe moarte” la Bănești: „Dacă nu dai gol azi, inaugurezi groapa din seara asta!”

La Bănești, în Liga a 6-a Prahova, fotbaliștii „își dau viața pe teren” chiar lângă cimitir.

Bănești, Prahova. Sâmbătă după-amiază. Este greu de spus unde se termină pasiunea pentru porumbei și unde începe cea pentru fotbal.

Pentru că, fix lângă stadion, zeci de oameni sunt încolonați cu mii de porumbei, fiecare pasăre pregătită să plece într-o nouă aventură.

În timp ce fotbaliștii de la Inter Bănești și Provița de Sus își caută vestiarele, două camioane mari se pregătesc să transporte miile de porumbei care au concurs în Bulgaria. „Asta e marea noastră pasiune aici în zonă, apoi cu fotbalul”, explică unul dintre columbofili.

Imagini pitorești din Bănești: „Ne-am întâlnit când mi-au tras un bidon în cap”

În mijlocul acestei agitații, apar și arbitrii, la timp, iar observatorul, Vasile Bădilă, ne recunoaște din prima, cu un zâmbet larg și cu memoria bine conservată pentru episoadele mai puțin obișnuite ale fotbalului județean.

„Băieții de la GSP! Ne-am întâlnit de mult la Șirna, când au spart ăia vestiarele și mi-au tras un bidon în cap. Ha, ha, ha!”, își amintește el, râzând.

Lumea de lângă se strânge la poveste. O întâmplare mai veche, dintr-una dintre acele zile în care fotbalul de județ își demonstrează, încă o dată, capacitatea de a produce povești.

Oamenii locului sunt deja pe margine. Eșecul din Suedia e disecat la „vocea satului”. „Să mă ierte Dumnezeu, că n-am nimic, dar fi-su lui Hagi e subțire... Trebuia scos! Îi sărea toată lumea-n cap”, e concluzia. Aici n-ai nevoie de cifre și statistici, omul spune exact ce vede.

Președinte, antrenor, jucător și căpitan

Până să se strângă lumea, Dragoș Tuțică este deja la stadion, iar asta nu surprinde pe nimeni, pentru că, dacă ar fi să cauți organigrama lui Inter Bănești, ai putea foarte bine să începi și să termini cu același nume.

Tuțică este președinte, antrenor, jucător și căpitan, adică omul care conduce clubul, face echipa, intră pe teren și, la nevoie, își poate da singur indicații din interiorul formației.

Practic, la FCSB, Gigi Becali nu e căpitan. Este doar patron și antrenor-jucător. La Bănești, însă, formula este dusă până la capăt.

Inter joacă în Liga 6 Prahova Vest, dar băieții au gustul acela aparte al fotbalului de weekend, în care rezultatul contează mai puțin decât întâlnirea cu prietenii.

„Asta este o pasiune a noastră, vrem să jucăm fotbal, să ne distrăm, să fim o mare familie, să avem weekenduri frumoase, chiar dacă nu e chiar așa ușor”, spun băieții.

Boboc, Pasăre, Turturică și „Reta-Motoreta”

Echipa locală are deja câteva personaje ale ei: Boboc, Pasăre, Turturică, nume care par aproape inventate special pentru un asemenea campionat, ca și cum și fotbalul și-ar fi băgat coada printre columbofilii din comună.

Florin Năstase este doar rezervă astăzi, însă nimeni nu-l confundă cu un om care a venit să vadă meciul, pentru că „Reta-Motoreta”, cum este poreclit, este unul dintre oamenii reprezentativi ai comunei.

Ospătar de profesie, trup și suflet alături de Inter, cu propriul cântec făcut de galerie și cu un statut care nu depinde de minutele jucate.

În partea cealaltă, Provița de Sus vine cu un bilanț care obligă orice adversar să fie atent: trei victorii și un egal, fără înfrângere, lider al clasamentului după primele patru etape. Cu planuri mari de promovare în L5.

Primarul de 68 de ani e accidentat și nu joacă

Problema este că liderul ajunge la Bănești cu efectivul făcut aproape praf.

„Doar 11 jucători pe foaie și o singură rezervă. Primarul și vicele sunt accidentați și nu pot juca”, este mesajul primit înainte de start.

Doar că primarul este totuși la stadion, iar dacă ești din zonă, este imposibil să nu știi cine este: Tarcisius Ovidiu Movileanu are 68 de ani și, când poate, joacă mijlocaș stânga.

Astăzi nu poate intra, dar trăiește meciul de pe margine cu o intensitate care arată că vârsta nu are nicio legătură cu felul în care poți suferi pentru o echipă.

„Sunt accidentat! Nu mai merg motoarele cum mergeau pe vremuri. Lăsăm tineretul să aducă victoriile și promovarea la anul. Mai intrăm și noi puțin acolo, dar la vârsta asta... Sper să-i batem”, spune Tarcisius.

Ședință tehnică cu start în 4-3-3

Înaintea partidei, Dragoș Tuțică îi adună pe băieți în vestiar și preia cuvântul, într-o scenă care spune totul despre fotbalul acesta făcut din pasiune:

„Venim aici de plăcere, să alergăm și să jucăm fotbal. Ne-am pregătit bine până acum și am început să ne înțelegem și mai bine între noi”.

Apoi se ridică și merge la tablă. Poartă un tricou alb cu logoul Federației Engleze de Fotbal și începe să „deseneze”, cu seriozitatea unui antrenor că următoarele 90 de minute trebuie pregătite cât se poate de serios.

Se începe în 4-3-3, dar planul nu rămâne mult timp atât de simplu, pentru că Inter trebuie să se adapteze adversarului, să se deschidă, să creeze spații și, în anumite momente, formația poate ajunge chiar într-un 4-1-5.

Torțele se aprind, toba bate și Băneștiul începe meciul

După ședința tehnică și după ultimele pregătiri, fotbaliștii ies pe teren, iar stadionul își schimbă brusc temperatura.

Ultrasașii din Bănești își pornesc arsenalul: torțe roșii aprinse spectaculos, toba dă ritmul, iar din înaltul tribunei izbucnește primul strigăt care adună toată energia comunei. „Heeeeeei! Hai Bănești-ul!”.

Urmează „Ale, ale, Inter Bănești, ale, ale!”, apoi „În Bănești doar Inter contează!”, iar pentru câteva minute Liga 6 pare să fi dispărut complet. Arbitrul are 17 ani și fluieră startul.

În tribună nu sunt doar veterani! Tineretul a pus stăpânire pe galerie. Fetele dau și ele tonul, cântă cot la cot cu ultrașii de județ.

Inter începe să atace, însă Provița de Sus este echipa care se mișcă mai bine, are inițiativa și pare mai sigură pe ea, iar primul șut pe poartă anunță ceea ce avea să urmeze: portarul Alexandru intervine în extremis, respinge mingea, iar aceasta șterge bara și se duce afară.

Dezastru pentru gazde: gol spectaculos de la mijlocul terenului

Terenul arată foarte bine pentru Liga 6. Provița insistă, iar în minutul 15 apare și golul.

Antrenorul-jucător Tuțică este surprins, adversarul găsește o pasă printre doi oameni ai gazdelor, fundașii centrali sunt descoperiți, iar Bogdan Negotei ajunge în situație ideală și deschide scorul.

Dacă primul gol este o lecție de simplitate, al doilea este genul de execuție pe care o povestești seara acasă.

Dalin, unul dintre oamenii Proviței de Sus, vede poarta și șutează de la mijlocul terenului, iar mingea pleacă direct spre plasă. 0-2! Pe portar nu-l ajută deloc tricoul cu Benfica. Poate doar execuția golului se mai vede prin Portugalia.

Pe margine, primarul oaspeților trăiește fiecare secundă la maximum, în timp ce Inter Bănești începe să simtă că după-amiaza care trebuia să fie o sărbătoare se transformă într-o misiune complicată.

Vine pauza, iar în vestiare apar indicațiile, nervii, pumnii în pereți și toate acele gesturi prin care o echipă încearcă să-și adune ultimele resurse după o repriză în care planul nu a funcționat.

„Ionică, dacă nu dai gol, inaugurezi groapa”

În tribune, însă, nimeni nu pleacă. Galeria continuă să cânte, oamenii rămân pe poziții, iar dacă totuși unii dispar pentru câteva minute, nu înseamnă că au abandonat echipa.

Se duc la magazinul din comună. Și se întorc. Cu o ladă mare de bere și o sticlă de votcă. Semințe multe și bateriile încărcate.

În spatele singurei tribune de la Bănești se află cimitirul comunei, iar contrastul este atât de absurd încât pare inventat pentru un reportaj de fotbal județean.

Este trecut de ora 18, meciul se joacă în continuare, iar un gropar sapă o groapă. La Bănești, fotbalul este, astfel, la propriu, „pe viață și pe moarte”.

Din înaltul tribunei, ultrasașii nu-i iartă pe cei de pe teren, dar o fac în stilul lor, cu glume, ironii și fără răutate.

„Ionică, dacă nu dai gol azi, inaugurezi groapa din seara asta!”. Tribuna izbucnește în râs. Ionică râde și el. Nimeni nu se supără.

De la 0-2 la 2-3. Dezamăgire mare la final...

După pauză, ceva se schimbă. Inter iese cu altă energie, iar Bogdan Vasile reduce din handicap în minutul 65, din penalty, moment în care cei de pe margine încep să creadă că liderul poate fi clătinat.

Oamenii din tribună se ridică, zgomotul crește, iar Provița de Sus începe să simtă că avantajul de două goluri nu mai este deloc confortabil. Zece minute mai târziu, Băneștiul egalează.

„Crouch” de Prahova își face apariția în careu și o bagă în poartă. Porecla nu vine întâmplător: este un munte de om, mare, solid, puternic și greu de oprit atunci când își pune corpul între adversar și minge.

Florin Rusu readuce speranțele gazdelor. 2-2.

Pe margine, primarul oaspeților abia mai rezistă, iar antrenorul trăiește și el fiecare fază cu nervii întinși la maximum: „Când eu vă zic că 2-0 e cel mai periculos scor...”.

Dar fotbalul nu respectă întotdeauna scenariile. Notoriu lovește decisiv și face 2-3. Primarul este în culmea fericirii. Fluier final.

„Capul sus, băieți! Mergem mai departe împreună!”

Băneștiul rămâne cu tristețea unei ocazii pierdute, pentru că, după ce fusese condusă cu 0-2, echipa lui Tuțică a revenit la 2-2 și a fost la câteva minute de un punct care ar fi putut deveni una dintre poveștile frumoase ale începutului de sezon.

Dar nimeni nu pleacă de la stadion cu sentimentul că echipa a renunțat. „Capul sus, băieți! Mergem mai departe împreună!”, este mesajul grupului.

Și poate că tocmai aici stă povestea Interului din Bănești. Cu băieți muncitori, care vin la program și care joacă fotbal cu pasiune. Cu un președinte care este și antrenor, jucător și căpitan, cu „Reta-Motoreta” și cântecul lui.

Cu Boboc, Pasăre și Turturică, cu o galerie care aprinde torțe și cântă 90 de minute, în timp ce mii de porumbei au plecat din comună spre Bulgaria.

• Gazeta a pregătit o serie de reportaje speciale pentru a prezenta pitorescul fotbalului de la județ
• Vrei ca echipa din comuna ta să devină cunoscută? Scrie-ne la gazeta@gsp.ro despre personajele și întâmplările amuzante din ligile inferioare!
• Toate reportajele FOTBAL LA JUDEȚ sunt disponibile pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici)

La Bănești s-a prăbușit și a murit Aurel Vlaicu!

Pe 13 septembrie 1913, Aurel Vlaicu decola din București la bordul avionului Vlaicu II, cu intenția de a ajunge în Transilvania, peste Carpați.

După o oprire pentru realimentare la Ploiești, Vlaicu și-a continuat zborul spre nord, însă avionul s-a prăbușit pe câmpurile de la marginea localității Bănești, în apropiere de Câmpina, iar aviatorul și-a pierdut viața.

Locul tragediei a devenit ulterior un spațiu memorial dedicat lui Aurel Vlaicu. Pe DN1, în zona în care este indicat locul prăbușirii, a fost ridicat un monument reprezentat de o acvilă cu aripile deschise, orientată spre Carpați.

La 113 ani de la tragedie, Aurel Vlaicu rămâne una dintre figurile importante din istoria aviației românești, iar locul prăbușirii sale reprezintă unul dintre principalele repere istorice ale comunei Bănești.