Anglia a jucat cu Spania sâmbătă seară în Liga Națiunilor, iar ceea ce s-a întâmplat pe teren i-a făcut pe mulți să regrete că nu acest meci a fost finala Mondialului acum câteva săptămâni.
Anglia a pierdut, deși a jucat bine în multe momente, însă eșecul se menține într-un evident plan secund dincolo de Canalul Mânecii, fiindcă nimic nu poate lua fața informației pe care „The Athletic” a furnizat-o în premieră vineri seară, confirmată mai apoi de toate sursele posibile: clubul Manchester City a fost găsit vinovat în 114 din cele 115 capete de acuzare la celebrul proces pe care Premier League l-a deschis acum câțiva ani.
Impactul a fost atât de mare încât sunt absolut convins că majoritatea celor prezenți pe „Wembley” sâmbătă au comentat mai mult despre asta decât despre alegerile lui Tuchel pentru primul ”11” ori, eventual, despre duelul dintre Harry Kane și Lamine Yamal pentru Balonul de Aur.
Premier League se consideră cel mai de succes produs de export al Angliei. E mai degrabă o autocaracterizare aici și sigur că ideea poate fi contestată. Beneficiază însă Premier League de o expunere mediatică formidabilă, ceea ce alte produse cu care Regatul încearcă să cucerească piețele lumii nu au.
Dar nu asta e discuția acum, ci felul în care imaginea Premier League ar fi putea fi afectată de toată această poveste, cu rădăcini la Abu Dhabi și Manchester, dar cu ramificații în multe alte colțuri, inclusiv, de ce să n-o spunem, în „Downing Street”, căci vorbim aici de un emirat ce are legături puternice în zona politică și guvernamentală. Ceea ce transformă subiectul într-unul extrem de sensibil și-n contextul crizelor din zona Golfului.
Banii și spectacolul aferent
„Voi ne dați banii, noi vă livrăm spectacolul”, a fost motto-ul cu care Premier League și-a vândut, ani la rândul, drepturile tv către platforme din întreaga lume. Pe bani mulți, extraordinar de mulți, pornografic de mulți, îndrăznesc eu să spun.
Iar acum apar primele întrebări despre felul în care se construiește acest spectacol, despre banii ce se vehiculează acolo, despre sumele, reiau cuvântul, pornografice plătite pentru diverși jucători, a căror valoare e mai degrabă relativă. Pentru că dacă City a făcut asta ani de-a rândul și au fost foarte fraieri lăsându-se prinși, suntem foarte sigur că alții nu ocolesc legile în diverse alte feluri?
N-o să reiau istoria capetelor de acuzare. Au trecut 1327 de zile de la data în care s-a pornit acest val al procesului (februarie 2023) până vineri, când s-a transformat într-un tsunami de dimensiuni aproape apocaliptice pentru fotbalul englez. S-a vorbit și s-a scris mult pe seama lor.
Vreau totuși să reamintesc un lucru esențial: vinovăția ”cetățenilor”, deja stabilită cu ocazia acestui verdict, e valabilă pentru perioada 2009-2018, adică atunci când s-au pus de fapt bazele construcției pe care Guardiola avea s-o ducă în fruntea lumii, în 2023.
În acea perioadă s-au câștigat niște trofee, dar s-a și conturat un „modus vivendi” ce a generat performanțele ulterioare. City a devenit un club extrem de apetisant pentru marile valori de pe piață, cu Guardiola în frunte, căci robinetul de petro-dolari era întotdeauna deschis, iar ideea de pierderi era trecută în derizoriu.
Nu avem date (încă) despre posibile nereguli produse după 2018, însă ne putem întreba dacă nu cumva oficialii de pe „Etihad” și-au perfecționat metodele, iar ingineriile financiare s-au făcut mult mai inteligent.
Un singur exemplu îmi vine în minte în acest sens, pornind de la povestea cu Mancini, de la care a plecat, pare-se, totul: oare nu ne putem gândi ca Haaland, dorit de toată Europa, a fost convins de City prin astfel de metode? Sau alții de același nivel?
Haosul de după pedepse
Aici este de fapt problema lui City și, extrapolând, a întregii construcții numite Premier League. De-acum încolo, cei de la Manchester City vor purta eticheta de trișori, chit că apelul pe care evident că-l vor face, le-ar putea da câștig de cauză.
Ca o paranteză, spre deosebire de suspendarea din 2020 dată de UEFA, acum nu vor mai putea merge la TAS. Și vor trebui să ducă această povară cel puțin pe parcursul acestui sezon în Anglia, dar și în Europa.
Iar haosul s-ar putea instala în funcție de ce pedepse vor fi decise, căci dacă trofeele cucerite în acea perioadă își pierd valabilitatea efectul de domino poate fi colosal.
Și nu e vorba doar că Sir Alex și Man United vor avea un titlu în plus ori că Brendan Rodgers și Liverpool vor avea un titlu în plus, implicațiile sunt mult mai mari și-s de ordin financiar. „Daily Mail” a avut răbdare să le treacă pe toate în revistă, fiindcă nu mai vorbim aici de trofee, ci de clasamentul general și de calificările bănoase în Europa.
Ce facem, de exemplu, cu echipele ce au terminat pe locul 5 în acele sezoane și au ratat zecile de millioane din Champions League? Tottenham e aici păgubitul suprem, căci a fost de 4 ori în această situație.
Sau cu echipele care au ratat milioanele din Europa League (Conference League nu exista pe-atunci)? Sau cu învinsele din finalele de Cupa Angliei ori Cupa Ligii? Precum Sunderland, Stoke City sau Everton. Și ele ar fi putut lua ceva bani dacă ar fi mers în competițiile continentale, nu?
Va fi haos. Pentru că vor fi pedepse, asta e clar. Dar care ar trebui să fie ele? Retrogradare, amenzi record, depunctare? Regulamentele Premier League permit astfel de hotărâri.
Retrogradarea sună facil, dar cum facem cu drepturile tv de atâtea miliarde, căci televiziunile pierd astfel o sumedenie de meciuri tari, cu audiență, publicitate, implicit bani.
Sigur că aspectul moral are puțin de-a face cu litera legii, însă dacă ar fi după mine, cum zicem uneori când vine vorba de decizii ale arbitrilor, aș aplica spiritul jocului. Aș da amenzi record, aș obliga la compensații, și aș da, ca pedeapsă supremă, câteva sezoane cu 30-40 de puncte de penalizare. Ceea ce i-ar face pe cei de la City să coboare în subsolul Premier League, cu luptele aferente evitării retrogradării.
Și, logic, în afara Europei și a luxului din Champions League. Să-i vedem pe „cetățeni” așadar deveniți brusc pământeni și, mai mult decât atât, să observăm pe care dintre „cetățenii” de azi se mai poate conta.
Ar fi un excelent exercițiu pentru a vedea care dintre jucătorii ăștia de zeci de milioane ar accepta noile condiții și care și-ar lua rapid tălpășița. Vă amintiți de Juventus în 2006?
Ca va zice Guardiola?
Există însă un grup semnificativ de oameni a căror părere nu a fost deocamdată cerută: fanii lui Manchester City. Cei adevărați, nu cei veniți atunci când au început să vină și banii. Cei care au trăit vremuri grele, pentru a se bucura ulterior de cele memorabile.
Va putea această poveste încâlcită să-i facă să uite toate episoadele de fericire supremă, acel „Agueroooooooooo” din 2013, acele campionate cu Mancini și Pellegrini, acea stratosferă a fericirii în care au pătruns în 2013, chiar și-acele dezamăgiri din toată această epocă? Probabil că nu. Există momente pe care banii nu le pot cumpăra, așa se zice. Ceva îmi spune că dacă ar putea da timpul înapoi și ar putea să aleagă, tot pe drumul ăsta ar merge.
Și ar mai fi ceva. Sau cineva. Guardiola. A cărui imagine nu poate fi decupată din fotografia momentului în care ne aflăm. Pep a plecat în vară și începem acum să ne întrebăm dacă nu cumva decizia lui, bruscă și surprinzătoare, are legătură cu acest verdict.
Sigur, ne putem întreba dacă nu cumva și plecarea lui Txiki Beguiristain din vara trecută are legătură. La un moment dat, pe când toată isteria era la început, Pep a zis cam așa: „eu rămân, nu mă mișc de aici, dar dacă aflu că m-ați mințit, a doua zi am demisionat”.
Se referea la asigurările ce i-au fost date că totul e în regulă. Însă avem acum certitudinea că el nu era la curent cu ceea ce se întâmpla, că nu avea măcar o bănuială despre felul în care se rezolvau transferurile pe care el le solicita? Aici e o mare problemă pentru el din punct de vedere al imaginii, cu care a fost mereu atent. Va trebui să iasă public și să vorbească, sunt convins că o va face.
Fotbalistic vorbind, pe teren, City a câștigat de cele mai multe ori pe merit. Jucând un fotbal pe cinste, transformându-se într-o mașinărie infernală. Cu șuruburi și piulițe de cea mai bună calitate însă, de care alții n-au putut beneficia.
{{text}}