La 19 ani, Lamine Yamal pare obișnuit cu statutul pe care l-a atins, fiind unul dintre cei mai cunoscuți jucători din lume. A debutat la Barcelona la 15 ani și nu a durat mult până să se impună la club și apoi la echipa națională, unde a câștigat deja Campionatul European și Mondial. Dar nu și-a uitat niciodată originile. Crescut în cartierul Rocafonda din Barcelona, acesta a dezvăluit într-un amplu interviu oferit recent cât de grea a fost copilăria lui și cum fotbalul a schimbat totul.
Gestul pe care îl face cu mâinile când marchează un gol înseamnă codul poștal din Rocafonda (304), unde încearcă să-și păstreze latura personală, fără a o dezvălui lumii, așa cum a explicat într-un interviu pentru „The Guardian”.
Întrebat dacă oamenii îl cunosc pe adevăratul Lamine, răspunsul a fost categoric: „Nu. Deloc. Nimeni. Doar cercul meu cel mai apropiat știe ce gândesc, cum sunt. Oamenii nu au nici cea mai mică idee – nici cea mai mică, niciuna”, și-a început acesta mărturisirea.
Lamine Yamal, interviu dincolo de terenul de fotbal
Asta are legătură cu cartierul în care a crescut. „Acolo, cu cât știu mai puține lucruri despre tine, cu atât ești mai fericit și viața ta este mai liniștită”, spune el, referindu-se la o dorință care a devenit imposibil de îndeplinit: „Evident că îmi place viața de fotbalist, dar aș vrea să trăiesc și în pace, o viață normală. Cel mai aproape de asta este ca oamenii să știe cât mai puțin posibil”, a continuat Yamal, citat de abola.pt.
Această mentalitate îi influențează modul în care gestionează toate așteptările, de la el însuși, de la familie, de la fani și de la echipa pe care o reprezintă, în jurul unui meci. Pentru Yamal, presiunea de pe teren este binevenită.
„Sunt momente când îmi place presiunea. Îmi place să intru pe teren, când sunt așteptări mari. Apoi, există un alt tip de presiune care nu are nimic de-a face cu ceea ce spun oamenii, nu are nimic de-a face cu fotbalul; este viața.
Nu simt presiune în fotbal. Nu stau niciodată acasă să mă gândesc: am jucat foarte prost, nu am câștigat Balonul de Aur, nu am câștigat campionatul. Este o chestiune de responsabilitate, pentru că am familia mea”, a mai spus campionul mondial.
Acum, Yamal încearcă să fie sprijin pentru familia lui
Fără a uita sacrificiile făcute în trecut, Yamal încearcă să aibă grijă de familia sa. „Am suferit, m-am luptat cu ei, am trecut prin momente dificile și acum că ne bucurăm de viață, trebuie să continui. Dacă am jucat fotbal toți acești ani, a fost pentru că iubesc fotbalul, dar și datorită lor. Știu că viața este mult mai lungă. Trebuie să am grijă de familia mea”, a mai spus spaniolul.
De aceea „în fotbal nu există frică”, a adăugat el. „Am văzut-o pe mama mea luptând pentru ca eu să pot juca fotbal. L-am văzut pe tatăl meu umblând pe străzi, adunând fier vechi pentru ca eu să pot mânca. Asta este frică.
Acum, dacă aș avea un copil, aș putea avea grijă de el. Dacă mama sau tatăl meu ar avea nevoie de ceva, aș putea ajuta. Nu mai am acea frică și asta este singura frică pe care aș putea-o avea în viață”, a conchis el.
Mounir Nazraoui, tatăl lui Lamine Yamal
{{text}}