Cel mai exotic șef de Federație din România: „Am fost 48 de frați! Pe șase nu i-am văzut niciodată!” + „Știți cât am pensia?”

Sabino Frederico da Luz Tavares, președintele Federației Române de Fotbal-Tenis, are o poveste de viață care începe în Capul Verde și continuă în România, țara în care a ajuns la 17 ani și pe care a ales-o dintre mai multe variante oferite printr-o bursă ONU.

A venit în România în 1976, atras de performanțele sportului românesc, cu centura neagră la karate. Aproape cinci decenii mai târziu, spune că aici și-a construit întreaga viață: a urmat două facultăți, a obținut un doctorat, a pregătit zeci de mii de oameni în karate și a contribuit, prin proiectul său de doctorat, la realizarea primei centrale de fibră optică din România.

Sabino Frederico da Luz Tavares, șeful de Federație din România originar din Capul Verde: „Sunt pensionar cu 1.491 de lei pe lună!”

În ianuarie 1990 a obținut cetățenia română. Tavares spune că s-a numărat printre primii trei cetățeni români de origine străină care au primit cetățenia în acea perioadă:

„Cetățenia română am luat-o în ianuarie 1990. Am fost primii trei cetățeni români de origine străină: eu, un doctor de la Curtea de Argeș și un arab!”.

Decizia de a renunța la cetățenia portugheză este însă una pe care o privește cu regret. Spune că a făcut acest pas după o promisiune primită de la Petre Roman, premierul României în acea perioadă.

„Eu am făcut o mare prostie: am renunțat la cetățenia portugheză pentru cea română. Pentru că domnul Petre Roman mi-a promis atunci că, rămânând în România ca antrenor, voi avea un salariu jumătate în valută, jumătate în lei. Este adevărat, șase luni așa a fost”, spune.

„Casă nici până în ziua de astăzi nu mi-au dat. Acum sunt pensionar. 1.491 de lei! Sunt pensionar din mai, după 26 de ani de muncă.”

48 de frați și un frate ministru de Externe

Povestea familiei lui Sabino Tavares este la fel de neobișnuită. Spune că provine dintr-o familie extrem de numeroasă și că are nu mai puțin de 47 de frați și surori.

„Noi am fost 48 de frați, au murit doi. De la mamă suntem 12, restul cu tata. Nu ne-am întâlnit niciodată. Șase dintre ei eu nu i-am văzut niciodată, am mai vorbit la telefon, dar nu i-am văzut”, dezvăluie în exclusivitate.

Familia sa are legături atât cu Capul Verde, cât și cu Brazilia și Portugalia:

„Ne mai întâlneam de Crăciun în Portugalia, că bunicii fiind și în Brazilia și în Portugalia, aveam o casă acolo a străbunicului unde ne întâlneam. Dar de mult nu am mai făcut chestia asta. Atunci ne făcea plăcere că aveam ocazia să batem cumnații. Ha, ha, ha! 36 de surori am!”.

Unul dintre frații lui a avut însă un rol important în istoria politică a Capului Verde. Silvino Da Luz a fost ministru de Externe după obținerea independenței țării.

„Independența a fost în '75, el a fost unul dintre combatanți. În '76 a fost ministru. Cunoscut pentru că a fost și la ONU. El era ministru de externe când am venit în România”, dezvăluie.

„Sunt corcitură, ca 90% din populația din Capul Verde”

Tavares vorbește și despre originile sale, pe care le descrie într-un mod direct și fără ocolișuri:

„Sunt corcitură, ca 90% din populația din Capul Verde. Suntem descendenți dintr-o mică parte din Africa, o parte cea mai mare din Brazilia și Portugalia”.

Mama sa este originară din Brazilia, iar tatăl din Capul Verde. La 17 ani, Tavares a primit o bursă ONU care avea să-i schimbe definitiv viața. Avea de ales între mai multe țări.

„Am câștigat o bursă ONU pentru învățământ și carieră sportivă. Mi s-a pus la dispoziție Cuba, Germania Democrată, America sau România. Și am ales România”, spune.

Alegerea nu a fost întâmplătoare. Tânărul Tavares era impresionat de rezultatele sportivilor români și își imagina că va găsi aici un mediu extraordinar pentru pregătirea sa în karate.

„Am văzut că România pe vremea aia era foarte, foarte bună la handbal, foarte bună la gimnastică, foarte bună la judo și am zis: «Mamă, să vezi ce karate fac ăștia acolo!». Aveam deja centura neagră la 17 ani”, a povestit la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”.

„Când am ajuns aici a fost o dezamăgire totală”

Realitatea pe care a găsit-o după sosirea în România a fost însă cu totul alta: „Când am ajuns aici a fost o dezamăgire totală”.

Data la care a început aventura românească este, spune el, foarte clară în memoria sa: „Pe 23 octombrie 1976 m-am întâlnit cu Florentin Marinescu”.

Deși România nu s-a ridicat inițial la nivelul așteptărilor sale, Tavares a rămas. Aici și-a continuat studiile și cariera. „Nu știu dacă m-am păcălit alegând România. Aici am făcut două facultăți, am făcut un doctorat”, spune.

A urmat Institutul de Educație Fizică și Sport și Politehnica, iar pregătirea tehnică avea să-l ducă într-o zonă complet diferită de sport:

„Eu am făcut prima centrală de fibră optică din România, care se găsește și la ora actuală în Drumul Taberei. A fost făcută pe proiectul meu de doctorat de la Politehnică”.

Doctoratul a fost posibil și cu sprijinul unui nume important al cercetării românești, Edmond Nicolau.

„Am făcut doctorat pentru că am avut un îndrumător foarte cunoscut în lumea asta, m-a trimis și în Japonia și în Germania. Vorbim de Edmond Nicolau, Dumnezeu să-l odihnească!, un om foarte, foarte deștept, foarte bine pregătit. El m-a împins mai mult de la spate, că altfel eu rămâneam în sport”, a închis dialogul.

Am foarte mulți descendenți de-ai mei care sunt antrenori pe la diverse trupe speciale. Eu sunt cel mai bucuros că am peste, pot să mă laud, peste 50.000 de oameni trecuți prin mâinile mele în anii ăștia, la karate. Când eram la Bacău mi se spunea „Perla Neagră din Moldova”

Sabino Frederico da Luz Tavares, președintele Federației Române de Fotbal-Tenis