În timp ce suporterii români se pregătesc pentru meciul de pe Stadionul Național, la câțiva kilometri spre sud-vest există o lume despre care puțini știu: o comunitate de zeci de mii de vietnamezi care și-a construit în Polonia un oraș în oraș
Pe strada Bakalarska, în cartierul Włochy din sud-vestul Varșoviei, două steaguri flutură unul lângă altul în fața unei clădiri albe, din tablă: cel roșu cu stea galbenă al Vietnamului și cel alb-roșu al Poloniei.
Deasupra intrării scrie „Asian Town”. Pe acoperiș, o firmă anunță „San Hô – restaurant cu fructe de mare, evenimente și divertisment”.
Alături, „China Hotpot & Grill” și „Asian Street BBQ”.
Pentru un român, intrarea aici e ca trecerea unei granițe nevăzute. Varșovia rămâne afară. Înăuntru e Vietnamul.
Una dintre cele mai mari comunități vietnameze din Europa
Câți vietnamezi trăiesc în Polonia? Nimeni nu știe exact. Nu există cifre oficiale, iar estimările variază între 25.000 și 60.000 de oameni.
Activista vietnameză Ton Van Anh, stabilită în Polonia, vorbește de circa 30.000, iar autoritățile poloneze pentru străini au estimat peste 40.000. Polonia a devenit astfel unul dintre cele trei mari centre ale imigrației vietnameze din Europa.
Pentru comparație, românii din Polonia sunt în jur de 5.400, potrivit statisticilor poloneze. Vietnamezii sunt de cinci până la zece ori mai mulți.
În Varșovia, comunitatea vietnameză e a doua cea mai mare comunitate străină, după cea ucraineană.
De ce tocmai Polonia?
Povestea începe acum 75 de ani, cu „frăția” dintre statele comuniste. Polonia a fost printre primele țări care au stabilit relații diplomatice cu Vietnamul, în 1950.
Primii vietnamezi au venit ca studenți la universitățile din Varșovia și Gdańsk. În anii războiului din Vietnam, statele blocului sovietic au primit studenți vietnamezi ca formă de ajutor, iar în anii universitari 1971–1973 învățau în Polonia peste 800.
Al doilea val a venit după 1986, când Vietnamul a lansat reformele care le-au permis cetățenilor să caute de lucru în străinătate.
Absolvenții vietnamezi din anii '70 au devenit punți pentru rude, prieteni și cunoscuți. Mulți au rămas. Azi, în Polonia crește deja a treia generație de vietnamezi.
Bazarul de pe stadion
După 1989, comunitatea a găsit în Varșovia un loc emblematic: fostul Stadion al Deceniului, transformat în bazarul uriaș Jarmark Europa. În perioada de vârf, acolo funcționau aproximativ 7.000 de afaceri, iar vietnamezii erau printre cei mai vizibili comercianți.
Pe locul acelui bazar stă azi Stadionul Național, unde România joacă vineri.
Când bazarul s-a închis, comerțul s-a mutat la Wólka Kosowska, un sat de lângă Varșovia unde în 1993 a apărut un centru comercial asiatic.
Inițial a fost al chinezilor, dar când aceștia au început să se retragă, vietnamezii au preluat halele. Azi e centrul comerțului en-gros asiatic, de unde își iau marfa comercianți din toată Polonia.
Torturi pentru Kamila și Milena
Cea mai emoționantă imagine din Asian Town nu e un templu și nici un restaurant. E vitrina unei mici cofetării, Tiên Hoa, de la standul S23.
Pe posterele cu torturi scrie „Mừng sinh nhật”, adică „La mulți ani” în vietnameză. Dar numele copiilor sărbătoriți sunt poloneze: „Kamila, 7 ani”, „Milena”.
Un alt tort e pentru „Câu lạc bộ Hà Thành”, clubul celor din Hanoi. Pe ușă, cu litere mari, în poloneză: „Zapraszamy!”, „Vă așteptăm!”.
În aceste torturi se vede o întreagă poveste de integrare. Mulți dintre copii poartă nume poloneze, merg la școli poloneze și vorbesc poloneza fără accent. Dar ziua de naștere se sărbătorește tot cu tort vietnamez.
Polonezii mănâncă „sajgonki”
Vietnamezii au schimbat felul în care mănâncă polonezii. În aproape orice oraș polonez există un bistrou cu „kuchnia orientalna”, bucătărie orientală, de cele mai multe ori ținut de vietnamezi.
Polonezii au și un cuvânt doar al lor pentru rulourile de primăvară: „sajgonki”, de la Saigon.
În food court-ul din Asian Town, meniurile sunt bilingve: „Bánh Cuốn” devine „naleśniki ryżowe”, adică clătite de orez, iar „Phở bò” e explicat drept „supă pho cu vită”.
Printre mese apar păpuși cu pălării conice tradiționale, ghirlande de becuri colorate și firme cu nume poetice: „Sen Vàng”, adică „Lotusul de Aur”, sau „Golden Duck”.
Una dintre cele mai cunoscute povești de succes e a omului care s-a îmbogățit în Polonia cu supele instant Vifon, devenite un produs de cult pentru generații de polonezi.
Anul Nou care nu se mai termină
Într-unul dintre holuri, deși e octombrie, decorațiunile de Tết, Anul Nou Lunar vietnamez, sunt încă la locul lor: lampioane roșii cu franjuri aurii, evantaie roșii, urări caligrafiate pe banderole și un panou cu „2026”.
În mijloc se ridică o machetă roșie de pavilion tradițional, păzită de două păpuși uriașe în costume vietnameze. Deasupra, neoane colorate în formă de stea transformă holul într-o petrecere permanentă.
La câțiva pași, un detaliu care spune totul despre noua generație: un bancomat de Bitcoin.
Tot ce-ți trebuie, într-un singur loc
Asian Town e un oraș în miniatură. Există o agenție de bilete de avion, East Sea Travel, partener Vietnam Airlines, cu firma scrisă în patru limbi: vietnameză, poloneză, engleză și chineză.
Există magazine alimentare asiatice cu pitaya, avocado, castane și mango. Pe ușa unuia dintre ele e lipit chipul zeului bogăției, care trebuie să aducă noroc în afaceri. Mai sunt zeci de frizerii şi saloane de manichiură, croitorii și restaurante.
În spatele clădirii, bazarul continuă în corturi. Sub prelate albe se întind rânduri nesfârșite de lenjerie la 35 de zloți, genți, parfumuri, jucării antistres colorate și haine pe manechine.
O vânzătoare stă pe un scăunel, cu telefonul în mână. Pe lângă ea trece un cărucior încărcat cu verdețuri asiatice pe care nu le găsești în niciun supermarket polonez.
Iar nişte bărbaţi care ne văd cu telefonul în mână, gata să ne filmăm, ne-au atenţionat mai în glumă, mai în serios: „Aici se plătește tot! Dacă vreți să ne filmați, plătiți!”.
O comunitate discretă
Vietnamezii au în Polonia o imagine paradoxală: sunt foarte vizibili prin bistrouri și tarabe, dar foarte discreți ca oameni.
Presa poloneză i-a numit chiar „cea mai misterioasă” comunitate din capitală. Primul val, cel venit pentru muncă, s-a integrat mai greu. Mulți lucrează la vietnamezi, trăiesc între vietnamezi și au puține contacte cu restul societății.
Imaginea se schimbă însă. Comunitatea, asociată mult timp cu Stadionul Deceniului și cu bistrourile ieftine, include azi specialiști cu studii superioare și oameni de afaceri ajunși chiar pe listele celor mai bogați polonezi. Tinerii vietnamezi din Polonia sunt tot mai cunoscuți.
Cea mai veche organizație a lor, Societatea Social-Culturală a Vietnamezilor, a fost fondată în 1986 de absolvenți ai universităților poloneze. Iar Polonia a ajuns cel mai important partener comercial al Vietnamului din Europa Centrală și de Est.
Vineri seară, zeci de mii de oameni vor umple Stadionul Național, ridicat pe locul vechiului bazar unde mulți vietnamezi și-au început viața în Polonia.
Iar într-o cofetărie din Asian Town, cineva comandă probabil chiar acum un tort pentru o fetiță pe nume Kamila. Cu urarea scrisă în vietnameză.
{{text}}