Fascinantele povești ale românilor de peste hotare. Gazeta Sporturilor l-a întâlnit la Varșovia pe Sergiu Țugui, un buzoian stabilit din 2019 în capitala Poloniei. Fost profesor de chimie, a devenit între timp un corporatist model și deține azi o funcție de conducere într-o companie reputată. De ce s-a îndrăgostit iremediabil de oraș, ce-l uimește în Varșovia, acolo unde-și construiește o casă, și ce spune despre evenimentele din țară, într-un dialog relaxat purtat la terasă, la patru ace și cu o abordare degajată asupra vieții.
- Reporterii Ionuț Iordache și Remus Dinu sunt trimișii speciali ai Gazetei Sporturilor la Varșovia, de unde vă oferă cele mai noi detalii, reportaje și interviuri exclusive despre cel de-al treilea meci al „tricolorilor” din Liga Națiunilor.
- Polonia - România se joacă diseară, de la ora 21:45, pe stadionul „PGE Narodowy”, liveTEXT pe GSP.ro și în direct la Antena 1 și Antena PLAY.
De 7 ani în Varșovia și angajat pe o poziție de conducere într-o corporație de top la nivel global, Sergiu spune că nu mai privește de mult Polonia ca pe o țară străină. S-a căsătorit cu o poloneză - „datorită ei am rămas aici” - și-a construit o carieră bănoasă și e recunoscător și astăzi modului în care a fost primit în țară. „Am două calități: mă adaptez repede și comunic foarte bine”, ne-a spus, cu o asumare nedisimulată, expatul.
Între taskurile obișnuite de la birou și o obligație familială, Sergiu a onorat fără o secundă de întârziere invitația Gazetei. Timp de jumătate de ceas, am discutat despre familie, carieră, obiective, AI, sport, viața departe de România și anxietățile vremurilor.
„Majoritatea oamenilor au venit în Polonia pentru parteneri”
- Sergiu, spune-ne în primul rând cum ai ajuns în capitala Poloniei?
- Îmi pare bine că sunt aici și că m-ați ales pe mine pentru acest interviu. În 2019, am venit în Varsovia pentru soția mea, cum probabil majoritatea oamenilor care au venit în Polonia au venit pentru parteneri și pentru partenere. Și, practic, așa a început viața mea în Varsovia.
- Înainte să-ți cunoști soția, a fost, totuși, un moment în care ți-ai spus că e momentul să pleci din România pentru un mediu de trai mai bun?
- Gândul ăsta mereu îl ai. Adică, cel puțin eu l-am avut, dar niciodată n-am făcut pasul să plec din țară. Iar cu soția a fost un motiv întemeiat să plec.
- Care a fost traiectoria ta profesională aici?
- În 2019, eram profesor în România, dar m-am mutat aici și a trebuit să încep de la zero.Tot ce am făcut în România a fost egal cu zero. Am început în sales (n.r. vânzări), pentru că asta era poziția pe care puteam să o folosesc fără să cunoști limba în momentul respectiv. Am început în sales cu diferite companii, până am ajuns la compania în care sunt în ultimii cinci ani, care este Accenture (n.r. companie globală de top care oferă servicii profesionale în domenii precum consultanță strategică, tehnologie și operațiuni digitale). În orice caz, încă lucrez în sales. Sales manager e un lider, cum vrei să-l numești tu. Lucrăm în general pe consulting sales.
- Cât de dificil ți-a fost să o iei de la zero? Mă refer și la limbă, mă refer la acomodare, la modul în care te-ai integrat.
- În general, sunt omul care se adaptează foarte ușor, deci nu mi-a fost foarte greu să mă adaptez. Recunosc că limba este un challenge foarte mare (n.r. o provocare). Nu o stăpânesc cum trebuie... O înțeleg foarte bine, dar nu la nivelul pe care l-aș dori eu. Per total, n-am avut o problemă să mă adaptez aici. Din nou, a fost foarte ușor, pentru că am venit pentru cineva. N-am venit singur aici. Am avut-o pe soție care m-a ajutat, care mi-a fost suport și atunci lucrurile au mers un pic mai ușor. Dacă aș veni singur, poate ar fi fost mult mai dificil și adaptarea și dorul de casă și așa mai departe.
- Ce înseamnă pentru tine, după șapte ani aici, Varșovia? Cât de mult te-ai atașat de orașul ăsta și cum e viața aici?
-Pentru mine, Varșovia este acum acasă. Și atunci cred că ăsta clarifică toată întrebarea ta. Pentru mine este acasă. Iubesc Varșovia din foarte multe puncte de vedere. Cel mai important este soția, pentru că pentru ea am venit aici. Dar îmi place Varșovia. Este un oraș calm, este un oraș liniștit. Plus că este destul de cultural, și atunci pot să vorbesc în engleză cu oricine pe stradă fără nicio problemă. E un loc care e ușor să te adaptezi din punctul meu de vedere. Plus că, zic eu, oamenii sunt de așa natură încât sunt foarte primitori și lucrurile au fost destul de ușor de atins.
- Dincolo de familie, de jobul care îți consumă mult timp, cum îți petreci timpul liber aici? Ce i-ai recomanda unui turist să facă la Varșovia în câteva zile?
- Sunt destul de multe lucruri pe care le poți face. Dar în general, dacă vorbesc despre mine, nu am foarte multe hobby-uri, dar majoritatea se învârt în jurul familiei. Unul dintre cei mai importante hobby-uri pentru mine este sala de fitness, pentru că în fiecare dimineață sunt acolo. Și lucrul ăsta ar fi primul meu hobby, iar timpul petrecut în general este cu soția și cu cel mic. Cam acolo se învârte tot timpul meu.
- Și în rest?
- Acum trecem prin perioada aceasta de construire a casei, majoritatea lucrurilor legate de hobby se duc către casă, pentru că trebuie să fii mai mult prezent acolo.
- Vă construiți o nouă locuință, deci orizontul tău pe termen lung este să continui aici. Bănuiesc că ți-e bine din toate punctele de vedere, inclusiv financiar.
- Toate punctele de vedere, da. Sunt foarte bine, și financiar, și personal, pentru că e foarte important. În momentul de față, cu soția, lucrurile merg foarte bine. Nu avem de gând să ne mutăm de aici în nicio altă direcție.
- Acasă mai veniți din când în când?
-Da, în fiecare an. Cel puțin eu, pentru că soția a fost un pic mai prinsă cu munca, dar eu merg destul de des în România să-mi vizitez și familia, dar în general am și chestii legate de job și mă duc în vizită în București.
Ce spune despre inteligența artificială: „În fiecare zi ne lovim de ea”
- Trăim într-o perioadă în care expansiune inteligenței artificiale este fără precedent. Tu, la locul tău de muncă, cât de mult te izbești de aspectul acesta?
- În fiecare zi. Lucrez pentru Accenture, una dintre cei mai mari companii de consultanță din lume. Clientului cu care lucrăm... Noi îi vindem tot portofoliul de soluții. Una dintre acele soluții este AI-ul. În fiecare zi ne lovim de el și încercăm să-l folosim, să găsim modalități în care putem să-l utilizăm cât mai bine pentru a ne ușura viața și munca în același timp.
- Te-ai fi gândit acum câțiva ani că dezvoltarea aceasta va fi atât de pronunțată?
- Nu atât de repede. Mă gândeam că lucrurile vor decurge într-o anumită direcție, dar nu atât de repede. Dacă ne uităm în ultimii doi ani, AI-ul a crescut enorm. Putem să facem multe lucruri pe care nici nu le visam în trecut.
- Ar trebui să ne temem că inteligența artificială ar putea deveni, la un moment dat, autodistructivă? Pentru că se tot discută zilele astea.
- Cred că depinde de modul în care îl folosești. E bine să-l ai, dar, în general, cred că ar fi mai bine să ne folosim creierul nostru decât să folosești AI. Pentru că este foarte ușor să dai un prompt și să-ți aduci tot răspunsul de care ai nevoie. Dar cred că, totuși este mai bine ca noi, oamenii, să citim și să vedem exact care este situația. Pentru că dacă doar primim și suntem ușor ajutați de AI, mai devreme să mă trezim și inteligența noastră va cădea. Cred că e un punct de gândit și cred că poate fi dăunător la un anumit nivel.
- Sunteți părinți unui copil de 5 ani. L-ați introdus în lumea inteligenței artificiale?
- Nu încă. Este prea mic, din punctul meu de vedere. Încercăm să-l ținem departe cam tot ce înseamnă televizor, calculator, telefon. Foarte rar mai mergem cu el la cinema să vadă un anumit film. În general, să-i uită la Paw Patrol (n.r. Patrula căţeluşilor). În general, încercăm să-l ținem departe de tot ce înseamnă digitalizare. Va avea timp destul când va fi mai mare să se joace cu tot ce dorește.
„Mă uit la ce se întâmplă în România, e un pic de teamă și anxietate”
- Te-am întrebat de inteligență artificială, de anumite aspecte de la locul tău de muncă. Noi în România trăim vremuri turbulente din punct de vedere politic. Probabil ești la curent dacă urmărești. Cum stau lucrurile aici, cum resimți?
- În general, nu am resimțit atât de mult. Acum, nu știu din ce motiv exact. Cele din România m-au afectat, pentru că asta este situația. Dar, aici, lucrurile cred că au fost un pic mai calme din ce am văzut eu. Nu a fost atât de mare gălăgie. A fost mai ușor de asimilat ce se întâmplă. Plus că nu am văzut o schimbare foarte mare de la ultimul președinte la noul președinte. Lucrurile au mers pe o linie destul de normală, din punctul meu de vedere.
- Te uiți cu teamă către evenimentele din România, ținund cont că ai rude acolo? Teamă, anxietate...
- Nu e ceva dramatic. Este un pic de teamă și de anxietate, pentru că mă uit. Lucrurile devin un pic mai grele, viața devine un pic mai grea în România și atunci îmi fac griji pentru ei pentru că sunt ai mei, e familia mea. Iar mama și tatăl meu au și ei o anumită vârstă și situația nu e atât de roz din punctul meu de vedere. Sunt un optimist convins și sper că lucrurile să meargă într-o direcție bună.
- Suntem în Polonia, o țară, din păcate, greu încercată din punct de vedere al războaielor care au fost aici. Trecem la o întrebare geopolitică. Te temi că lucrurile, cumva, ar putea escalada? Tot am văzut niște schimburi de replici între ministrul de externe al Poloniei și omologii din Rusia.Războiul din Ucraina e relativ aproape. Mai vedem câte o dronă care intră în spațiu aerian al Poloniei, așa cum se întâmplă și în România. Cum vezi tu lucrurile acestea?
- Nu sunt eu atât de bine pus la punct pe partea de geopolitică, dar, sincer, sper că lucrurile se calmez în perioada următoare, pentru că tensiunea aceasta nu este bună pentru nimeni. Bineînțeles, Ucraina suferă cel mai mult în această ecuație, dar nici nu știu ce să spun aici, pentru că e o situație destul de complicată. Eu nu sunt omul care să discute atât de mult despre politica. În general, nu mi-a plăcut politica niciodată, să fiu sincer cu tine. Când vine vorba despre treaba asta politică și geopolitică, încerc să evit cât mai mult situația. Bineînțeles, am ideile mele, dar încerc să le țin pentru mine.
„Polonezii sunt foarte săritori”
- Ești căsătorit cu o poloneză, după cum ne-ai spus, și locuiești aici din 2019.Ce te-a impresionat cel mai mult la acest popor? Dacă ar fi să numești o particularitate.
- Cred că sunt destul de multe lucruri de spus aici, dar modul în care am fost primit... Pentru că am venit ca un expat și lucrurile pentru mine au fost foarte ușoare. Sper ca și ceilalți oameni care au venit să fi primit același tratament, dar cred că asta e pentru mine cel mai important. Au fost oameni foarte primitori. Sunt oameni care ajută foarte ușor. Pur și simplu, dacă e ceva de ajutat, vor sări! Sunt oameni foarte săritori.
- Înseamnă că ești un caz fericit, pentru că mai vedem, din păcate români, nu aici în Polonia, dar prin alte țări, izbindu-se de anumite stereotipuri, prejudecați, arătați cu degetul, catalogați în fel și chip.
- Din fericire pentru mine n-am avut niciun astfel de problemă până în momentul de față în Polonia, în șapte ani de zile, și pot să zic că am cunoscut destul de mulți oameni. Dar nu m-am simțit niciodată lezat sau, eu știu, catalogat într-un fel sau altul. În general, la muncă, vorbesc doar de partea asta, atât timp cât mi-am făcut treaba, nimeni nu a venit să să ridice vreo sprânciană sau ceva. Lucrurile au fost, repet, ușoare pentru mine. Acum, dacă au fost și alte cazuri... Cum ai spus, poate sunt un caz fericit.
- Iar Varșovia e un oraș sigur, așa-i? Nu te temi să ieși seara cu soția într-un anumit cartier, poate la o anumită oră... Nu ai opreliști.
- Eu nu am niciun fel de frică să ies cu cel mic, cu soția, oriunde în Varsovia. Nu am avut niciodată teama că ceva s-ar putea întâmpla.
Tărășenie cu liderul fanaticilor de la Legia: „Dacă nu începeți să cântați, plecați de aici!”
- Am vorbit de o grămadă de lucruri mai delicate, războaie, situația geopolitică. Hai să mai relaxăm un pic dialogul. Urmărești sport românesc sau cel local?
- În general, încerc să mă uit, pentru că sunt iubitor de fotbal, sunt un microbist convins. Am jucat un pic de fotbal în România.
- Hai să vorbim despre acest lucru.
- Sincer, am jucat foarte puțin pentru că, să fiu transparent, nu mi-au plăcut antrenamentele și atunci a fost foarte greu ca să continui să devin fotbalist. Pentru că, la un moment dat, acesta a fost visul, să ajung în fotbalist precum Ronaldinho, pentru că el a fost idolul meu dintotdeauna. Când cineva mă întreabă cine este cel mai bun, fără nicio problemă o spun, este Ronaldinho.
- Unde ai jucat în România?
- Am jucat foarte, foarte puțin la juniorii Gloriei Buzău. Cred că au fost două, trei meciuri. Dar am fost la câteva antrenamente și atunci m-am lovit de ele, nu mi-au plăcut și am decis ca să caut alte activități.
- Vreo echipă favorită ai?
- În România, a fost Steaua București. Dar, de când cu diferitele conflicte, am încetat să mai mă uit atât de mult, sincer, la Liga I. Pentru că niciodată n-am fost atrat de scandal. Dar echipa de suflet a fost dintotdeauna Steaua București.
- Am înțeles că nu poți să ajungi la meciuri de mâine seară în Polonia-România. Ai mers la derby-urile din Varșovia, la meciurile tari de aici?
- Am fost de câteva ori cu soția, pentru că soția este o microbistă convinsă al Legiei. Am fost la câteva meciuri. Sunt fenomenali suporterii Legiei!Chiar fanatici, aș putea spune. Am și o mică istoresire legată treaba asta. Pentru că soția aia se ducea în galeria aceasta ultras...M-a luat și pe mine să văd și eu cum este. Unul dintre liderii galeriei m-a văzut că nu cânt. A venit și a spus: „Voi doi, dacă nu începeți să cântați, plecați de aici, ca să nu aveți probleme”.Și, bineînțeles, am ieșit de acolo. Aia a fost una dintre episoadele mai puțin plăcute. Până la urmă, am înțeles. Ei se duc acolo pentru echipă, se cânte, se simt bine. Eu am fost ca un outsider atunci.
Salariile? „Pot fi și cu 20, 30% mai mari decât în România”
- Ne-ai povestit, Sergiu, de viața ta de aici. Aș vrea să vorbim un pic despre cum ți se pare nivelul de trai din Polonia față de cel din România.
- Din punctul meu de vedere, este mult, mult mai ridicat. Din mai multe puncte de vedere, financiar și oportunități de muncă, pentru că Polonia este într-o continuă creștere și atunci toate companiile mari investesc în Polonia și este mai ușor ca să găsești un loc de muncă. N-am avut o problemă niciodată să găsesc ceva sau să fiu căutat de alte companii pentru diferite alte joburi. Din punctul meu de vedere, cred că Varsovia și cred că Polonia sunt în general un pic mai sus.
- Chiar vorbeam cu mai mulți români din restul Europei și îmi spuneau despre colegii lor polonezi că sunt foarte muncitori. E adevărat acest lucru?
- Chiar mi se pare că polonezii muncesc absolut orice, n-au nicio problemă cu acest aspect. Sunt oameni foarte muncitori, de ce am văzut și de ce văd la muncă, pentru că avem foarte multe echipe care se ocupă de partea aceasta de Polonia și, în general, sunt foarte muncitori oamenii. Nu cred că se dau la o parte de la niciun fel de job. Adică, dacă e nevoie să aducă mâncare sau să lucreze în restaurant, nu cred că au o problemă cu lucrul ăsta.
- Această impresie ne-au dat-o și nouă. Suntem aici de două zile și chiar ni s-a părut că Varșovia e un oraș foarte curat, cu oameni cu un nivel de trai foarte bun. Chiar citisam la un moment dat că Varsovia este la nivelul orașelor mari din Europa, din acest punct de vedere.
- Este la un nivel foarte ridicat și, curând, cred că va depăși foarte multe alte metropole din Europa, zic eu. Pentru că văd ce se întâmplă și văd cât de mult investesc în celelalte companii...Cred că lucrurile astea oferă o siguranță foarte mare pentru viitor.
- Prețurile în România au crescut foarte mult. Inflația e foarte mare. S-a întâmplat același lucru și aici?
- A fost o perioadă în care prețurile au crescut, dar, comparând România cu Varsovia, cred că prețurile noastre au fost diferite. Dar salariile sunt total diferite, în Varsovia încă este liniștită treaba aceasta cu viața de zi cu zi.
- Ai putea face o comparație de salariu față de ce știi din România? Cam care ar fi nivelul? Adică un 20-30% mai mult?
- Probabil depinde foarte mult de industria de care vorbești. Dar cred că poate și un pic mai mult de atât. Sincer. Cred că poate trece și peste 20-30% fără nicio probleme.
- Și cheltuielile cum le vezi? De exemplu, chiriile sau utilitățile?
- Chiriile sunt un pic mai ridicate aici. Cred că asta depinde de locație în care stai, dar chiriile pot trece ușor de 1.000 de euro aici.
- Și utilitățile pentru un apartament de 2-3 camere?
- Nu este atât de ridicat. E mai bine aici decât în România.
- Sergiu, mulțumim mult și îți urăm mult succes cu noua casă pe care o construiți. Să fie într-un ceas bun!
- Mulțumesc, mi-a fost plăcere ca să discut cu voi.
{{text}}