Al12-lea jucător, dar mai trebuiau!

Cînd dă de forţele Europei, Steaua trăieşte, inevitabil, prin publicul său european

Pe vremuri, cu cît erai mai devreme în tribună, cu atît urcai pe Scala Richter a suporterului. Vremurile s-au schimbat. Nu mai e timp de pierdut şi important e să fii pe stadion, sub ploaie şi sub temerea că "nemţii sînt mai buni, frate!".

CFR huiduit
20.000 de fani stelişti au spus "Prezent!" aseară şi galeria a fluierat, mîndră şi cinică, secvenţele de pe tabela de marcaj, cu golurile clujenilor de pe "Olimpico".
Suporterii nemţilor au fost şi ei fluieraţi, tot prin ricoşeu, din cauza steagurilor roş-albe, cîte unul pentru fiecare fan bavarez.

În picioare, de frig
Apoi a început meciul şi ploaia nu s-a oprit. Bannerul afişat de ultraşii Stelei, "Mîndrii nostalgici ai unui altfel de fotbal", îndemna la atac, dar pentru asta e nevoie de minge, iar nemţii au arestat-o în primul sfert de oră.
În minutul 15, tribunele au continuat să ţopăie, dar de frig şi din cauza capului reuşit de Van Buyten, care, la 1,96, nici n-a sărit foarte mult, restul anticipare!, şi a prăvălit tabela peste inima peluzei a doua.

"Luptă, Steaua!"
Era 0-1, dar stadionul a continuat să cînte în picioare "Luptă, Steaua!". Au încercat să exporte agresivitate în teren, steliştii se străduiesc, dar Zapata e cel care ţine echipa în viaţă pentru că fiecare atac al lui Bayern înseamnă un plonjon salvator al columbianului şi un oftat al tribunei. Fără extraordinarul său public, echipa ar părea condamnată!

Datoria
Repriza a doua a început sub acelaşi imn sacadat al tribunelor. Steaua a încercat, dar diferenţa e mare. Afecţiunea compensează. Şi garantează că suporterii rămîn lîngă echipă. Dar e nevoie ca şi echipa să fie lîngă ei. Vin Lyon şi Fiorentina. Măcar atunci.