Domnule Rotaru, interdicția e cel mai ușor lucru. Și cel mai inutil

Un club campion are mai mult de câștigat din întrebări decât din tăcere

Domnule Rotaru,

Ați anunțat că GSP nu mai are acces la activitățile media ale clubului, că nu veți mai răspunde întrebărilor noastre și că veți folosi toate mijloacele legale pentru a vă apăra imaginea.

Ultima parte o salut; primele două, nu. Vă explic de ce.

Interdicția e cea mai simplă decizie din fotbal

Să interzici o acreditare nu costă nimic. Nu cere argumente și nu cere timp. Durează cât o semnătură. Să demonstrezi că un articol e greșit e mai greu: trebuie să arăți unde, cu ce probe, ce anume e fals.

Comunicatul vorbește despre „afirmații false”, „minciuni evidente” și „omisiuni deliberate”. Sunt acuzații grave, dar comunicatul nu indică niciun articol anume.

Dacă am mințit, arătați-ne unde. Orice informație pe care o demonstrați ca falsă sau greșită va fi corectată.

Am făcut deja asta în trecut, după ce clubul ne-a semnalat o eroare. Ultima dată în cazul articolului despre întârzierea bonusurilor pentru titlu.

Asta e calea grea. Interdicția e calea ușoară, iar de cele mai multe ori calea ușoară nu rezolvă nimic.

Să vorbim deschis despre „CraiOlguța”

Comunicatul spune că în articolele noastre s-au folosit apelative care jignesc identitatea și credința suporterilor. E vorba despre „CraiOlguța” și, mai larg, despre felul în care a apărut clubul pe care îl conduceți.

Încep cu ce vă dau dreptate. Un apelativ nu e un argument. Într-un text de informare, o poreclă ironică nu are ce căuta. O astfel de ironie își are locul cel mult într-un text de opinie sau într-o comparație cu alte cluburi înființate după aceeași rețetă.

Felul în care a apărut actualul club, relația lui cu istoria vechii Universități, disputa pentru palmares care nu e închisă nici azi sunt însă altceva decât insulte.

Sunt subiecte de interes public. Despre ele se va scrie, de noi și de alții, atâta vreme cât întrebările rămân fără un răspuns pe care toată lumea să-l accepte.

Când o ironie doare prea tare

Lucrurile care ne irită cel mai tare ne pot ajuta să ne înțelegem pe noi înșine. Reacțiile disproporționate apar rar din senin. De obicei, ating un punct încă nerezolvat.

Porecla nu e un adevăr, dar intensitatea reacției merită o întrebare. Un club sigur pe identitatea lui ar putea ridica din umeri la o ironie.

Când o ironie doare atât de tare încât duce la ruperea relațiilor cu cel mai mare site de sport din țară, poate că problema nu e doar cuvântul, ci și faptul că discuția din spatele lui nu s-a încheiat.

Iar o discuție neîncheiată nu dispare prin interdicții. Are nevoie de răspunsuri.

Nu suntem în Rusia

Știu că o comparație cu Rusia sau Coreea de Nord poate părea exagerată pentru un conflict între un club și un site de sport.

Nimeni nu e arestat. Dar mecanismul e același, doar la scară mică: scrii ce ne convine, ai acces; scrii ce nu ne convine, rămâi afară.

Într-o societate deschisă, accesul la informație nu e o recompensă pentru presa cuminte. Nu ne puteți condiționa ce scriem prin ce ne lăsați să vedem.

Chiar și când greșim, întrebarea e utilă

John Stuart Mill avea, în „Despre libertate”, un argument care mi se pare și astăzi cel mai bun răspuns la orice interdicție. Când reduci la tăcere o opinie, pierzi oricum.

Dacă opinia era adevărată, ai pierdut adevărul. Dacă era greșită, ai pierdut ocazia de a arăta, în fața tuturor, de ce e greșită. Un adevăr pe care nu-l mai contestă nimeni nu mai convinge pe nimeni. Doar se repetă.

Aplicat la noi: am greșit de multe ori și vom mai greși. Suntem oameni, lucrăm sub presiunea timpului, cu surse imperfecte.

Iar când greșim, clubul are cea mai bună ocazie să o demonstreze: vine cu documentele, ne contrazice punct cu punct, iar cititorii judecă. Așa versiunea clubului iese mai puternică.

Prin interdicție, se întâmplă invers: articolele noastre rămân în spațiul public, iar răspunsul clubului se reduce la „credeți-ne pe cuvânt”. Suporterii Craiovei pierd din asta.

Mingea este la dumneavoastră, domnule Rotaru. Rămâneți pe calea ușoară sau aveți curajul să o alegeți pe cea grea?