Niciun gol „românesc” pe tabela Arenei Naționale, la FCSB-Rapid 4-1. Nu e o excepție, e o stare de fapt.
Stoijilkovic, Muhar, Boutoutaou, de două ori, Joao Paulo. Ei au fost marcatorii. Pasatorii decisivi s-au numit ba Latif, ba Muhar, și abia în cele din urmă Stoian, la al patrulea gol al FCSB-ului, a apărut și ...participarea românească.
Ai noștri, printre cei mai slabi
Toți cei de mai sus au fost și printre cei mai buni oameni ai derbyului. Îl putem adăuga și pe Cisotti, care n-a înscris, dar a avut o bară. Și pe Dawa, exact în intervenții. Și pe Radunovic, corespunzător pe un post neobișnuit pentru el. Tot străinii! Din rândul românilor, îl punem în frunte pe Vali Crețu, neobosit la vârsta lui.
Dar și, printre cei mai neconvingători, de la FCSB, David Miculescu. De la Rapid, Pașcanu a greșit la un gol. Grameni n-a câștigat dueluri, Moruțan a fost prea discret, Dobre a părut mai atent la freză decât la fotbal, iar portarul Bogdan Ungureanu s-ar putea să fie de viitor, dar ultimele apariții (la derby și în deplasarea de la Cluj) nu-l prea recomandă pentru prezent.
Numeric, aproape egal, valoric însă....
Așadar, la derby FCSB are patru români în garnitura de start, Rapidul are șase. Mai intră câte doi de fiecare parte după pauză. În total, din 32 de fotbaliști care au pășit pe teren, am avut 14 români și 18 străini.
În joc, aportul celor cu pașaport românesc a fost minuscul, străinii au făcut aproape totul.
4 goluri ”românești” din 16!
Plecăm de pe Arena Națională și mergem la restul etapei. Până în momentul în care se aștern aceste rânduri (duminică la prânz), s-au dat 16 goluri în 5 meciuri. Românii au înscris 4, străinii 12. Dintre „ai noștri” scriem doar numele consacraților Dumiter și Marius Coman și pe cel al foarte tinerilor Ioniță (Petrolul) și Szabolcs Nytra (Csikszereda).
După cum observați, ultimii doi au nevoie de paranteze explicative, cu numele clubului. Marcatorii străini nu sunt superstaruri, dar sunt fotbaliști care ameliorează valoric plăpândul nostru campionat: Martins (Petrolul), cu o „dublă”, Jovo Lukic, cu o ”triplă”, Eppel, de la Ciuc, Romeratoe, proaspăt inregimentat de Voluntari.
Decenii de ...patriotism
Cu 4 goluri românești din 16, aproape că nu existăm. Campionatul nostru devine, încet-încet, colonie a străinilor. Fenomenul e vechi și amplu. A fost combătut cu vehemnță de către specialiști în interviuri și declarații, a fost înfierat de către jurnaliști pe sute de pagini de editoriale, ani la rând.
Că decât să plătim comisioane impresarilor și să aducem străini de mâna a treia, mai bine creștem noi românașii noștri și-i băgăm să joace. Dar problema este că nu-i prea creștem cum trebuie. Am ajuns în situația în care acești străini veniți fie din liga a treia franceză sau spaniolă, fie din pântecele fotbalului portughez, fie de te miri unde, ajung, în campionatul românesc, să fie mult mai buni decât ”băștinașii”.
Exemplele altora
Fenomenul e general în țările cu fotbal de valoare scăzută, iar noi am simțit-o recent pe pielea noastră. Levski Sofia ne-a eliminat campioana având pe teren doar doi bulgari. Auda avea doi-trei letoni. Ararat, doi-trei armeni. Iar cel mai bun exemplu este, poate, cel al lui Sabah, echipă de Liga Campionilor.
Azerii au deja acolo o victorie, cu Slavia Praga, iar zilele trecute au întins-o serios pe Borussia Dortmund, pierzând la limită, 1-2. Știți câți „autohtoni” a avut Sabah la startul meciului cu BvB? Niciunul!
Ideea e să înțelegi ce se întâmplă....
Letonii, bulgarii, armenii, azerii, s-au prins că fotbalul din țările lor nu prea mai produce mare lucru și au înțeles, ca măcar la nivel de club, dacă vor să obțină performanță, atât cât se poate, să apeleze la străini. Plătiți cam dublu decât ai noștri, dar și ceva mai buni decât ce-am adus noi.
Astfel, chiar dacă la loturile naționale e mai greu să se facă progrese, la cluburi se pot obține ceva rezultate cu ajutorul unor străini rezonabili. Noi fluturăm flamuri tricolore, facem pe patrioții, dar ca și în multe alte domenii, treaba ne-o cam fac alții!
{{text}}