Lecție deschisă pe Mou Camp

La primul „El Clásico” din primăvara lui 2013 încoace, Jose Mourinho l-a prins în capcană pe Hansi Flick, iar Real Madrid a împiedicat-o pe Barcelona să stabilească recordul celui mai lung lanț de victorii (rămas la 9) în LaLiga. L-am redescoperit pe tacticianul șiret, calculat și inspirat, care s-a scuturat de rugina anilor și a supus rivala blaugrana altfel decât luându-i mingea, cum tocmai ne demonstrase PSG în Liga Campionilor.

Jose Mourinho a încetat demult să fie The Special One, chiar dacă și-a amintit de cum savura pe vremuri un triumf împotriva lui Manchester City, la mai puțin de o lună după ce pierdea ultima oară pe un „Camp Nou” nebranduit. Dacă portughezul aștepta de-o viață momentul de glorie din casa dușmanului, Real Madrid tânjea din vremurile bune cu Carlo Ancelotti să facă o impresie atât de bună. Să arate cu adevărat ca o echipă în teren și un grup unit.

Real Madrid a semănat cu Interul lui Mourinho din semifinala Champions League din 2010 cu Barcelona pe San Siro

Pentru că pe actuala trupă a lui Hansi Flick nu o poți învinge doar prin individualități. O poți face însă dacă adaugi disciplină, solidaritate, organizare, echilibru, umilință, chiar și sacrificiu, uneori. Da, întrucât și vedetele Madridului au acceptat (aici contează discursul și tactul lui Mourinho, pe care Xabi Alonso nu le-a avut) că nu există altă șansă în fața mașinii de fotbal blaugrana. Că suferința pe care trebuie s-o înduri când calci iarba din curtea eternei rivale se soldează și cu happy-end, dacă planul de joc e respectat cu sfințenie. Și ai grijă la toate detaliile tehnico-tactice.

Nu vi se pare că Real a semănat ieri cu Interul lui Jose (neîncărunțit și fără barbă de Moș Crăciun) de la semifinala de Champions League din 2010 pe San Siro? Fără Vinicius Junior, nivelul de stres din teren a scăzut considerabil și încrederea a sporit invers proporțional. A rămas întipărită pe retină imaginea de la pauză, când Mbappe le-a pus frână cu tărie colegilor, ca un lider care ar trebui să fie nu numai pe teren, pentru a reveni de la vestiare „juntos”.

Împreună au rezistat los blancos, după ce Raphinha a anulat avantajul conferit de golul norocos al oportunistului Kylian (o fază derulată în 47 de secunde și 19 pase, la care au participat toți jucătorii!) și când se temeau că Barcelona va face remontada. Pentru că este tot șiretenia lui Mourinho de a-i irita pe adversarii deja prezenți pe teren, întârziind deliberat startul reprizei secunde, cu riscul amenzii (doar așa procedase el și în Premier League).

Jude Bellingham a câștigat singur în derby-ul de ieri cu patru dueluri mai multe decât toți mijlocașii Barcelonei!

Dar lecția tactică predată pe Camp Nou a început de la surpriza pregătită pe foaia de joc. „Arda Guler și Bernardo Silva nu pot juca niciodată împreună, căci altfel vom lua cinci goluri!”, fraza trâmbițată după thrillerul cu Roma (o altă mostră de maestru al schimbărilor), a fost contrazisă fix în derby! Narațiunea lui s-a schimbat în 90 de minute - mai scurte decât dictonul legat de „Bernabeu” - e nevoie de un mix al pivoților, între un mijlocaș tehnic și altul fizic. Adică, Tchouameni fără Camavinga, duet la care Jose a apelat doar din minutul 80, dându-i șah-mat lui Flick!

Cine și-ar fi imaginat că Eduardo îl poate face de râs pe Pau Cubarsi (favoritul la câștigarea „Golden Boy”), simțind culoarul pe care l-a deschis Arda Guler, într-o fază în care Bellingham s-a deghizat în Zidane cu ruleta sa genială? Mourinho, evident. A explicat strategia câștigătoare: „Dacă-ți propui să ataci spațiile cu atacanții, Barcelona te va bloca. Pentru că apărătorii sunt antrenați pentru așa ceva și fie te prind în ofsaid, fie iese Joan Garcia din careu și interceptează. Dar, dacă încerci să avansezi cu mijlocașii pe culoarele lăsate libere, ai șanse bune să îi suprinzi”.

Cursa senzațională a lui Camavinga, terminată cu assistul pentru Mbappe, stă mărturie. Abia atunci a închis Real Madrid jocul, deși avusese o ocazie colosală pe un contraatac doi la unu, când Jude a pierdut clipa decisivei pase către golgheterul francez. Apropo de englez, singur a câștigat mai multe dueluri (13) decât întreaga linie de mijloc a catalanilor (nouă)! În plus, Diomande a făcut ceea ce lui Vinicius îi cade greu, să-l dubleze pe Cucurella.

Defensivă solidă într-o formulă ce începe să se cristalizeze

Fundașul, detestat de fanii blaugrana, l-a băgat în buzunar pe Lamine Yamal, care a dispărut din peisaj după ce s-a închis votul pentru „Balonul de Aur”. Iar Bernardo Silva, deși nu mai are ritmul din prima tinerețe de „cetățean”, s-a sacrificat pentru a-l sufoca pe Pedri, a cărui unică sclipire i-a orbit pe adversari cu assistul pentru Raphinha. Din toată această poveste nu putea lipsi organizarea defensivă solidă, într-o formulă ce începe să se cristalizeze.

Absența lui Courtois risca să cântărească mai greu decât suspendarea lui Vinicius. Doar că Lunin, care, ce-i drept, putea face mai mult la șutul lui Raphinha, a avut câteva parade decisive, mai ales palma pusă la lovitura de cap a lui Gerard Martin. La fel, ieșirea lui Valverde - căpitanul a rezistat o oră pe teren, deși a jucat accidentat! - risca să dezechilibreze echipa. Nici în axul defensiv nu au mai fost bulevardele de altădată, Huijsen devenind mai sigur și mai liniștit când îl are alături pe Konate (rămâne deschis castingul în flancul drept).

Real Madrid a înjumătățit handicapul în clasament față de lider pentru că duminică a jucat în 11. Mereu. Și nu s-a mai simțit deloc în inferioritate. De fapt, ar fi trebuit să fie cu un om în plus, dacă arbitrul nu-l ierta pe Cancelo de un cartonaș roșu incontestabil, la talpa intenționată pe gamba lui Diomande (o copie a atacului din spate făcut de Messi asupra lui Aissa Mandi în jocul cu Algeria de la Cupa Mondială).

A fost o lecție deschisă pe Mou Camp, care reaprinde lupta pentru titlu în LaLiga și care mai rupe un ciob din imaginea Barcelonei de sperietoare a Europei.