Merita Kane Balonul de Aur?

„King Kane” a titrat L’Equipe peste pagina 1 a ediției tipărite de marți, 27 octombrie, consfințind câștigarea Balonului de Aur 2026, ediția 70, de către vârful de atac al lui Bayern München și al naționalei Angliei. Parcă neplăcut surprins că votanții nu l-au scos câștigător pe francezul Mbappé, clasat al doilea la mică distanță, ziarul parizian a ținut să precizeze că Harry Kane „s-a impus grație combativității sale (pugnacité) după ce a fost considerat vreme îndelungată un loser patentat”. Puteți zice orice, dar acesta nu-i un compliment.

Afirmația din L’Equipe nu-i însă hazardată. Deoarece Kane a trebuit să împlinească (pe 28 iulie) 33 de ani ca să obțină cel mai prețios trofeu individual din fotbal. Exemplu de răbdare, nu? Încă mai mult, a fost nevoit să vină pe continent și să semneze cu Bayern spre a lua Balonul, asta după ce jucase ani în șir în Insulă, la Tottenham, Leyton, Millwall, Norwich și Leicester. Încă o dovadă că nimeni nu-i profet în țara lui.

Dar și dacă socotești că Ballon d’Or nu i se cuvenea lui Kane, și nu puțini gândesc astfel, tot trebuie să-i recunoști calitățile proaspătului laureat. Între altele, golgheterul all-time al Albionului cu 91 de goluri din 125 de selecții și al doilea marcator din istoria Premier League după Alan Shearer, cu 213 reușite.

Și cine-i contestă supremația, argumentând că Mbappé și Yamal (locul 3) sunt mai talentați decât Kane, mai spectaculoși, mai artiști, categorie în care-i putem include și pe Messi (5) și pe Kvaratskhelia (6), e obligat să respingă ideea unei conspirații menite să-l scoată învingător pe englez. Chiar să se amuze auzind că festivitatea decernării s-a mutat în premieră de la Paris la Londra pentru că Harry Kane s-a născut în Greater London. Sau că trebuia să iasă Harry, deoarece France Football îi era dator lui Bayern, vinovat față de clubul bavarez, din pricină că nu i-a încoronat la timpul potrivit pe Ribery, pe Neuer ori pe Lewandowski. Vorbe și speculații, căci e imposibil să influențezi decisiv sufragiul a o sută de ziariști din o sută de țări, primele clasate în ierarhia FIFA. E o aberație să-ți imaginezi că cineva își propune așa ceva.

În rest, fiecare comentează cum vrea. Ieșirea din cărți a lui Messi, care n-a participat la decernare plecând de la Oviedo (unde a primit Premiul Prințesa de Asturia) direct la New York pentru meciul din MLS cu Red Bulls de duminică, a însemnat pentru L’Equipe „Crepusculul unui zeu”. L-au însoțit regretele de rigoare. Messi a pierdut orice șansă la Balonul primit de 8 ori pentru că nu s-a comportat fair la sfârșitul finalei CM 2026 pierdute în fața Spaniei. Când n-a intervenit să-l potolească pe Paredes. S-a făcut că nu vede și nu aude, indiferent.

De remarcat, fie și en passant, locul 6 ocupat de georgianul Kvaratskhelia de la PSG, unicul jucător din estul Europei prezent printre nominalizați și singurul care n-a avut echipă la Mondialele din America. Dar și desemnarea lui Fabian Ruiz abia pe poziția 10, deși numai mijlocașul spaniol al lui PSG a cucerit, numai el, titlul mondial, Champions League și campionatul intern. Atât că votanții i-au preferat, obicei mai vechi, pe atacanți, pe autorii de goluri. Podiumul a respectat fidel regula.

Altfel spus, ca să închei, Balonul de Aur 2026 a ajuns în posesia unui fotbalist de elită, marcator, perseverent, corect, om de echipă și profesionist până în măduva oaselor. Numai că, părere mai largă, fără flacără, fără scânteie. Îmi cer scuze, valoros, dar nu de superclasă. Neatins de geniu precum mereu Messi și uneori Mbappé ori chiar Yamal, prea tânăr la 19 ani ca să fie constant în evoluții, echilibrat.

Și totuși, veți replica, n-am răspuns la întrebarea din titlu. Mea culpa, nu știu care-i răspunsul, dar contează? Important nu e dacă Harry Kane merită ori nu Ballon d’Or. Important e că l-a luat, poate cânta fanfara!