De vreo două-trei decenii încoace, nehărăzitul antrenor de ligi inferioare se tot căznește să iasă din matricea de fiu al celebrului său tată si să dea buzna în nemărginitul spațiu al penibilului. Culmea este că reușește de minune.
De vreun cincinal și mai bine, de când dispăruse cu desăvârșire din antrenoratul în care nu prea avea ce să caute, crezuserăm că am scăpat de paietele strălucitoare ale regelui gol Ionuț Chirilă. Tăcea și bine făcea. Ieșise din peisaj și nu ne lipsea absolut deloc.
Ne săturaserăm până peste cap de mizeriile sale eructate pe adresa celor care-l oploșiseră la sân. Nu-l protejau că era el vreo valoare individuală, ci fiindcă era fiul celui mai mare gazetar sportiv din istoria României, fascinantul Ioan Chirilă.
La coada ligii secunde
Iată-l însă că a reapărut! Omul Vitruvian mâzgălit într-un vestiar de pe la Târgu Mureș s-a reconturat. Antrenorul periurban are din nou serviciu, la coada ligii secunde, sub hlamida și sub eghileții Ministerului de Interne. Fiindcă acel CS Dinamo este pentru fotbal cam ceea ce este și CSA Steaua. Adică nu este nimic.
Sau, ca să nu minimalizăm cu orice preț, nimic în raport cu adevăratul Dinamo, aplaudatul lider al primei divizii.
Subiectul care nu reușește să fie
Din ungherul său polițienesc-bugetar ipochimenul care învârte trei fraze din cinci cuvinte, dar n-a citit la viața lui nici măcar numărul de pe tramvai, deși avea o vastă bilbliotecă în casă, se bagă în seamă cu toată lumea. Cu Cornel Dinu, cu Dănuț Lupu, am înțeles că și cu Ionuț Lupescu.
Nu depășește stadiul de complement, și acela indirect, în frazele în care și-ar dori să fie subiect. Trecând de la sintaxă la morfologie, dacă va proceda ca până acum, va deveni în curând interjecție!
Se bagă în seamă
Își închipuie că e mai interesant dacă se ia în clonț cu Dănuț Lupu, de care-l separă milenii de fotbal. Ridică glasul la marele Cornel Dinu, se duce la Lupescu, șeful său de club, cerându-i să-l dea în judecată pe Mister, care s-a exprimat că adevăratul Dinamo ar fi cel din Liga 1.
Delict de opinie? Firește că Lupescu l-a trimis la plimbare, dar dacă te iei de Lupu și de Dinu, dacă te contrazici cu Lupescu, mai apari și tu, pe ici, pe colo, mai sunt unii care să-ți dea „timpi de antenă” ca să-ți expui elucubrațiile.
Ionuț ChirilăDecont de sentimente
Ca să vă dați seama de dohotul cu care e uns obrazul personajului, îndrăznețul nebăgat în seamă a încercat să sfarme zăgazurile bunului simț mitraliindu-l inclusiv pe Mircea Lucescu, atât cât acesta era în viață, cât și după aceea, cănindu-i numele și posteritatea cu niște mizerii nemeritate.
Făuritorul unor juniori competitivi acum trei decenii și jumătate l-a bălăcărit pe Lucescu în fel și chip, uitând când îi ciugulea din palmă și atârna la micile atenții cu care ilustrul antrenor îi deconta sentimentele, fără îndoială false.
Inclusiv aceste rânduri înseamnă prea mult pentru dimensiunea unui antrenor de periferie și a unui personaj din care respectul și bunul simț au evadat. Dar trebuiau scrise, poate înțelege lumea ce hram poartă cu adevărat acest ins care zornăie mereu, tocmai pentru că e gol pe dinăuntru.
{{text}}