Nuno Campos a socotit rezultatul de la Mioveni, 2-1 pentru FC Argeș, ca „nedrept”. Părerea lui. Caseta tehnică a meciului, 69% posesie pentru bucureșteni, 18-6 la șuturi etc., nu-l contrazice pe tehnicianul lusitan.
Poate că un scor egal ar fi fost mai corect în condițiile în care Dinamo a pierdut totuși în prelungiri. În minutul 90+1, când Stoinov și-a dat cu stângul în dreptul (ori invers!), gafă impardonabilă pentru un stoper cu 6 prezențe în naționala Țării Sfinte. Și dacă tinerețea iartă multe, căci fundașul israelian (a împlinit recent 21 de ani), ea nu scuză și greșelile cât casa.
A judeca însă lucrurile numai prin prisma erorii lui Stoinov ar însemna să minimalizăm, chiar să negăm, meritele formației piteștene. Una fără victorie în precedentele 10 etape, deci aflată sub o presiune copleșitoare, cu apa la gât. Spre lauda sa, FC Argeș a jucat vineri cum trebuia și ce trebuia.
Marcajul strâns exercitat de ea, om la om pe tot terenul, i-a incomodat vizibil pe liderii Superligii din acel moment. În consecință, debusolați, „câinii” nu s-au regăsit deloc în repriza 1, anonimă din punctul lor de vedere. Adevărat însă că și pe Campos l-a ocolit inspirația, chiar l-a părăsit.
Altfel nu se explică de ce portughezul, complexat parcă de riposta înfiptă a argeșenilor, a tot amânat să folosească două vârfuri, sistem ce-l ajutase să urce în vârful clasamentului.
Introdus abia în minutul 63, Karamoko a înviorat atacul, l-a revigorat. Atât că, spre necazul fanilor roș-albi, nu i-a ieșit niciodată ultima execuție. A șutat în bară și a ratat o ocazie imensă. După care, colac peste pupăză, Stoinov a făcut-o de oaie și Dinamo a pierdut, in extremis, pentru a doua oară în actuala stagiune de Superligă.
Astfel, Bogdan Andone a răsuflat ușurat, deși echipa sa n-a jucat rău nici când a plecat de pe gazon cu mâna goală. În vreme ce Nuno Campos speră că băieții lui vor depăși amărăciunea eșecului ca să rămână în cursa pentru titlu. Există destule argumente în acest sens.
Ca și rivala din Ștefan cel Mare, și FCSB și-a dezamăgit suporterii în etapa 15. În care pornea favorită pe teren propriu în fața nou promovatei din Hunedoara. Numai că, surpriză plăcută, Corvinul a dat și ea, ca și Argeșul, o ripostă articulată, ambițioasă, gândită și urmărită atent de Florin Maxim, tehnician ce se transformă cu fiecare meci într-o certitudine.
Stoinov și Drăguș
Acoperind terenul inteligent și metodic, cu spirit de sacrificiu, Corvinul a îndoit un adversar pe care întâi l-a surprins și apoi l-a împiedicat să obțină ce și-a propus.
FCSB a vrut mult și a izbutit puțin. După chipul și asemănarea lui Denis Drăguș, întâia oară titular și integralist. De notat că acesta s-a zbătut, dar ca peștele pe uscat. Cu beneficii minime și din pricină că, egoist, a încercat să rezolve majoritatea fazelor de unul singur. Pe cont propriu. N-a izbutit, ceea ce nu l-a oprit pe Gigi Becali să-l laude. Probabil pe considerentul că patronul însuși a insistat pentru a-l aduce din Turcia. Desi nici acolo n-a prea rupt gura târgului.
Am mai spus-o și mă repet, la salariul faraonic de un milion de euro pe an, unic în fotbalul nostru, Drăguș e dator să iasă în evidență. Să se remarce. Să se impună. Să fie decisiv. Să marcheze goluri. Să câștige meciuri. În caz contrar, există riscul ca până și patronul, generos în aprecieri cu Drăguș și zgârcit cu Boutoutaou (schimbat și sâmbătă la pauză!), să-și piardă răbdarea. În măsura în care FCSB are calitate, cum încă mai cred, s-o arate! Partidele se câștigă cu goluri, nu cu vorbe.
E foarte greu ca din atâția jucători valoroși, câți sunt la FCSB, să scoți o echipă oarecare, rămasă afară din play-off. Nu greu, ci mai degrabă imposibil, dar uite că se poate, iată dovada!
{{text}}