Lisav Eissat, confesiune tulburătoare: „Merg de fiecare dată la mormântul lui Mircea Lucescu” » Totul despre transferul ratat la Dinamo și de ce a acceptat decizia lui Hagi de la națională

Lisav Eissat, 21 ani, 6 selecții, a devenit deja un nume familiar în naționala României, după ce Mircea Lucescu i-a oferit în urmă cu un an debutul printre „tricolori”. Într-un interviu-maraton pentru publicul GSP, fundașul israelian de la Bristol, cu origini românești pe linie maternă, vorbește deschis despre cum a fost primit la reprezentativă, relațiile legate cu colegii, ideea lui Hagi de a-l juca fundaș stânga la națională, provocarea de a juca în Championship și startul fals din Liga Națiunilor, în care urmează meciurile cu Polonia (14 noiembrie, București) și Bosnia (17 noiembrie, Sarajevo).

După ce a intrat în circuitul naționalei, Lisav Eissat a avut prezențe discrete în spațiul public. Acum, la mai bine de un an de la debutul în tricoul României, stoperul de 21 ani a acceptat însă să-și spună povestea care a început în Israelul natal și continuă acum alături de „tricolori” și la Bristol, în Championship.

Din Anglia, înainte să spună prezent la convocarea lui Hagi pentru meciurile cu Polonia (14 noiembrie, Arena Națională, 21:45) și Bosnia (17 noiembrie, Sarajevo, 21:45) din Liga Națiunilor, Eissat și-a deschis ușa sufletului, scanând evenimentele importante din jurul aventurii sale în reprezentativa din Carpați.

Lisav Eissat: „Mă voi descurca bine în limba română în două-trei luni”

- Salut, Lisav! Putem vorbi, te rog, în limba română?

- Nu încă foarte fluent. Doar câteva cuvinte, mici propoziții. Aici, în Anglia, am început însă să învăț recent limba cu o profesoară din comunitatea românească și cred că mă voi descurca bine în două-trei luni. Vocabularul meu deja s-a îmbogățit, mă ajută mult și simt cum progresez. Învăț câte ceva zilnic, fiindcă nu vreau să mai existe nicio barieră lingvistică în relația cu colegii, cu staff-ul, cu presa. Iau totul foarte în serios și e o formă de respect față de țara pe care o reprezint.

- Înainte să intrăm în alte subiecte, hai să lămurim un episod care s-a rostogolit la acțiunea anterioară a naționalei! Ai avut un conflict cu secundul Jerry Gane pe tema comunicării, adică ți-a atras atenția că trebuie să știi limba română?

- Am văzut și eu acea știre din presă, dar n-a fost nimic adevărat. Fake news! Jerry nu mi-ar cere așa ceva, fiindcă știe că nu vorbesc încă românește. Atunci doar am solicitat un tricou, m-a ajutat în acel moment și asta a fost tot. Nimic legat despre ceea ce s-a discutat în mass-media. Dar nu cred că trebuie să facem un caz din asta.

„N-a existat nicio ofertă pe masă de la Dinamo. Drumul meu e în Anglia”

- Bun! Spune-mi cum te-ai adaptat în liga a două engleză?

- Foarte bine datorită stilului meu de joc, mai agresiv, rapid, puternic. Când am venit, am crezut că voi întâmpina ceva dificultăți, dar, din fericire, n-a fost așa. Meciurile sunt de o intensitate incredibilă și am prins imediat ritmul. Clubul are încredere în mine, în calitățile mele, și mă văd ca pe un proiect în sensul în care să pot ajunge în Premier League în maximum doi ani. Cam asta e viziunea. Sau, dacă ai un sezon bun, cu un grup puternic, să obții poate chiar promovarea!

- Înainte de a semna cu Bristol, s-a vorbit mult că Dinamo ar fi vrut să te aducă în Liga 1 din România. Cât de aproape ai fost, de fapt, de un asemenea pas?

- Agenții mei s-au ocupat de aceste chestiuni, dar, să fiu sincer, nu știu să fi existat o propunere concretă pe masă. S-a vorbit public pe marginea acestui subiect, dar nimic mai mult. Până la urmă, cele care contează sunt ofertele. Simplele discuții nu duc nicăieri. Iubesc România, am vizitat câteva locuri, e o țară minunată. Mă bucur de fiecare prezență la echipa națională. Poate voi ajunge cândva să evoluez în prima divizie de acolo. Dar, în această etapă a carierei mele, trebuie să-mi găsesc drumul în Europa prin fotbalul englez.

- Bristol te-a cumpărat activînd clauza de reziliere de 2,5 milioane de euro pe care o aveai în contractul cu Maccabi Haifa. Ai simțit că această sumă de transfer ți-a adus și o presiune suplimentară?

- Nu e o sumă mare la nivelul Angliei. Am venit aici doar să joc fotbal, clubul mi-a pus absolut tot la dispoziție pentru a deveni mai bun, așa că nu există nicio presiune, din nicio parte. Sunt fericit că am ajuns lângă niște oameni formidabili, iar de acum sky is the limit, cum se spune. Cerul e limita!

Această șansă a apărut de nicăieri. Nu avusesem nicio legătură înainte cu Bristol, nu știam nimic despre club, dar, ajungând în Championship, e o oportunitate pe care vreau să o fructific

Lisav Eissat, fundaș România, pentru GSP

Contestat cu bannere la debut: „N-am luat-o personal”

- Ai reprezentat Israelul la tineret înainte de a alege naționala României la seniori. Ce te-a determinat să ai în cele din urmă această opțiune?

- Aveam de mult timp legături cu FRF, iar Costin Curelea a fost cel care a discutat cu mine și a venit să mă vadă de două ori la meciurile lui Maccabi Haifa din Conference League. Am simțit de la bun început o conexiune solidă cu federația, mi-au vorbit despre cum văd ei echipa națională și mi-a fost destul de simplu să aleg. Lucrurile s-au pus în mișcare repede, iar prima mea apariție la națională a fost atât de emoționantă!

- La debutul în echipa națională, împotriva Moldovei, te-ai confruntat însă și cu o reacție ostilă din partea publicului, care a afișat bannere împotriva folosirii în națională a jucătorilor importați. Ai fost surprins de acea situație?

- La meci, nici nu mi-am dat seama cu adevărat că ar putea fi un banner îndreptat împotriva mea. N-am luat-o personal. Mi s-a și explicat apoi că nu era ceva țintit spre mine, ci un mesaj la nivel general. Eu vreau doar să reprezint România cât pot de bine, inclusiv în fotbalul englez, la Bristol. Să mă bucur de fiecare moment și să rămân optimist de-a lungul întregului drum pe care-l vom parcurge împreună. Acesta e modul meu de a respecta publicul, poporul român. Și vreau să câștig încrederea oamenilor prin ceea ce arăt pe teren.

„Ciorba bunicii e delicioasă. Preferata mea! Voi merge în vizită la Dorohoi”

- Bunica ta este născută la Dorohoi, undeva în nordul României. Ai reușit să vizitezi zona de unde provine o parte din familia ta?

- Nu am avut prea mult timp la dispoziție din cauza fotbalului. Dar e unul dintre obiectivele mele prioritare să ajung la Dorohoi, în toată acea zonă, ca să văd exact unde-mi sunt rădăcinile. Când voi dispune de câteva zile libere, o voi lua pe bunica și vom merge împreună acolo. E important pentru mine să-mi explice lucruri pe care poate încă nu le știu.

- Care e mâncarea românească preferată, pe care o gătește bunica?

- Depinde. Uite, iarna îmi place mult să mănânc ciorbă. E delicioasă! Am avut și în cantonament la Mogoșoaia, se apropie ca gust, dar nu e chiar ca aceea pe care o face bunica. La fel – mămăliga! O ador! Dar ciorba rămâne preferata mea. De fapt, savuroasa mâncare tradițională a însemnat mereu un mod de a mă simți conectat de la distanță cu România, fără să fiu în țară ori să trăiesc acolo.

„Tata mă îndeamnă să fiu ca un soldat pe teren”

- Tatăl tău a avut o carieră în armată și în forțele speciale. Știu că ai învățat multe lucruri de la el despre disciplină ori despre cum să-ți depășești limitele. Îți amintești vreun sfat anume, pe care îl aplici și acum în momentele dificile din fotbal?

- Tata vede echipa ca pe un grup de soldați. Disciplina e foarte importantă pentru el. Și-mi zice: „Nu-mi pasă de talent. Nu-mi pasă cum joci. Contează mentalitatea pe care o ai încă dinainte de a intra pe teren”. Asta îți formează caracterul și-ți generează energie ca să dai tot ce ai mai bun. Îmi spune că trebuie să ajung primul și să plec ultimul de la antrenamente sau recuperare. Când ceilalți au ajuns deja acasă să se odihnească după-amiază, eu mai sunt încă la pregătire sau la refacere. Obiectivele se ating mai ușor în acest fel. Dacă sunt unde sunt astăzi, asta se datorează acestei discipline.

- Prin urmare, te simți pe teren ca un soldat!

- Da! Tata mă sfătuiește: „Dă tot ce ai mai bun, sută la sută, indiferent cum ai dormit, cum te-ai simțit cu o zi înainte, dacă ești obosit sau nu. Dă mereu maximum!”. Dacă faci asta, vei găsi ce e mai bun, fie că e vorba despre fotbal, viață socială, prieteni. Nu lăsa lucrurile la capacitate 60-70 la sută! Cine mă urmărește cu atenție pe teren, poate vedea exact acest lucru în prestațiile mele. Iar amicii și familia cunosc foarte bine cum gestionez treburile și în afara fotbalului.

În fotbal, contează talentul, dar diferența o face mentalitatea. De aceea unii jucători eșuează, iar alții nu ajung unde-și doresc

Lisav Eissat, fundaș România, pentru GSP

„Agresivitatea arată foamea mea de succes. Prioritatea - fundaș central, dar voi face ce-mi cere antrenorul”

- Sunt mulți analiști și fani care îți admiră agresivitatea și tenacitatea de pe teren, dar unii se tem că această abordare poate duce uneori la situații care scapă de sub control, cum ar fi cartonașe inutile sau punerea echipei tale în situații periculoase. Cum ai răspunde acestor îngrijorări?

- Agresivitatea mea este văzută în Anglia ca un punct forte. Aici nu e vorba despre a lovi oameni. Trebuie doar să știi cum să-ți folosești corpul și să pui presiune pe adversar. Încerc să mă perfecționez. Dar discutăm despre o agresivitate care nu scapă de sub control. Acesta e modul meu de a mă exprima. Mi-e foame de performanță, de rezultate, vreau să reușesc, să câștig! Agresivitatea arată starea mea din acel moment. Arată foamea de victorie. Oamenii pot spune ce vor, dar eu sunt aici ca să joc, să mă bucur de fotbal. Nu pot schimba ceea ce sunt prin personalitatea mea!

- Joci fundaș central, dar și apărător stânga, cum am remarcat și la națională. Pe ce post simți însă că ai cele mai bune performanțe?

- Nu prea joc fundaș stânga la Bristol. Clubul mă consideră fundaș central. Asta e poziția mea principală. Dacă mă întrebați care e postura preferată, aș răspunde fundaș central stânga într-o linie de trei apărători. E poziția în care-mi pot etala cel mai bine calitățile. Sigur, selecționerul, domnul Gheorghe Hagi, a vrut să schimbe puțin lucrurile și m-a plasat fundaș stânga. Trebuie să mă adaptez.

- Dar e o poziție cumva inconfortabilă pentru tine?

- E ceva nou, dar încerc să învăț zi de zi. Nu e ușor să joci fundaș central la club, iar apoi, într-o săptămână, să înveți multe amănunte despre cum trebuie să acoperi postul de fundaș stânga. Nu se întâmplă totul dintr-odată. Pentru mine, prioritatea e să joc fundaș central. Dar voi face absolut tot ce-mi cere și-mi explică antrenorul, fiindcă vreau să joc, să arăt că mă pot adapta, să reprezint România.

„Mircea Lucescu mi-a creat de la început un sentiment de apartenență la naționala României”

- Ai fost titular la debutul cu Moldova, iar după meci selecționerul Mircea Lucescu a spus că l-ai convins și că ai părut un jucător matur. Cât de mult a însemnat această recunoaștere din partea antrenorului de atunci al naționalei, o personalitate uriașă în Europa și în fotbalul românesc?

- Sincer, îmi dau lacrimile când trebuie să vorbesc despre Mircea Lucescu! A fost o persoană foarte specială pentru mine. M-a învățat multe lucruri și mi-a dat o mare încredere, chiar dacă am colaborat puțin timp. Nu e ușor pentru un puști de 20 de ani să vină să joace la o echipă națională unde nimeni nu-l cunoaște. Dar susținerea dânsului mi-a dat aripi! Îmi spunea mereu: „Tu o să ajungi la echipe de top din lume!”. Așa de rău îmi pare că a plecat dintre noi! Fie-i țărâna ușoară! De fiecare dată când sunt în România, e obligatoriu să fac un drum la cimitir, să-i vizitez mormântul.

- Serios?

- Da! Am un respect imens pentru dânsul. A însemnat o prezență importantă în viața mea. A găsit modalitatea prin care să contribuie la modelarea personalității mele într-un timp foarte scurt. Întâlnirea cu Mircea Lucescu m-a făcut să am o încredere extraordinară în potențialul meu și să nu-mi fie teamă de nimic pe teren.

- Îți mai aduci aminte primul dialog cu Lucescu?

- Sigur! A vrut să mă cunoască mai bine, m-a întrebat despre familie, chestii de genul ăsta. Când am venit prima dată la lot, s-a asigurat că voi fi primit frumos. Asta mi-a dat rapid un sentiment de apartenență la grup, ceea ce e foarte util, fiindcă vii într-un loc în care nu te știe nimeni și trebuie să te adaptezi alături de 20-23 de jucători. Mi-a dat senzația că sunt binevenit la echipa națională.

Am vorbit cu Mircea Lucescu despre cum să devin un jucător mai bun, fie folosindu-mi agresivitatea, care îi plăcea foarte mult, fie calitățile tehnice. Parcă aud și azi în urechi sfaturile dânsului. Iar astăzi, punctele mele slabe de altădată au devenit elementele forte tocmai datorită sugestiilor lui Lucescu Lisav Eissat, fundaș România, pentru GSP

„Abia începem să cunoaștem sistemul și abordarea selecționerului”

- Din păcate, start cu patru înfrângeri consecutive pentru România în Liga Națiunilor. Cum a afectat asta atmosfera din vestiar?

- A fost un lot extins și, probabil, domnul Hagi a vrut să vadă anumiți jucători. Indiferent de context, nimeni nu vrea însă să piardă. Abia începem să cunoaștem sistemul și abordarea selecționerului. Sunt sigur că lucrurile vor merge spre bine. Învățăm, îl ascultăm pe antrenor, care are o mare experiență, și vor veni și rezultatele. Asta e percepția generală în grup.

- Ai jucat la 2-4 cu Bosnia, ai urmărit de la București îngrozitorul 0-6 cu Polonia, de la Varșovia. Ce-ți trecea prin minte în clipele acelea când golurile încasate de România nu se mai terminau?

- Meciul cu Polonia l-am văzut la televizor, la Mogoșoaia. Când naționala pierde la un scor atât de sever, e ceva care-ți dă o stare de rău. S-a întâmplat acolo și acea eliminare a lui Radu Drăgușin, care a contribuit la declin. A fost un meci greu de urmărit. Cu Bosnia - parcă o senzație diferită, totuși. Am și marcat de două ori, am făcut o primă repriză bună, dar o înfrângere rămâne o înfrângere, greu de acceptat. Încercăm însă să învățăm din aceste partide și să fim mai pregătiți pentru meciurile următoare.

„Ne izolăm de exterior înainte de meciuri”

- Mă întrebam care a fost primul lucru care s-a întâmplat în vestiar după un asemenea rezultat? Liniște deplină sau a încercat cineva să ridice moralul?

- E normal să fii supărat când pierzi, dar te gândești de fiecare dată ce poți lua din fiecare experiență, astfel încât să-ți păstrezi un tonus optimist. Domnul Hagi are multă experiență, a adus un spirit grozav în echipă și cred că a avut o influență mare asupra grupului. Uneori pierzi, alteori câștigi, e ca-n viață, dar important e să stai cu capul sus și să cauți mai departe drumul corect.

- Câte din criticile presei sau publicului ajung însă în cabină?

- Sincer, când se apropie meciul, suntem concentrați și ne izolăm de zgomotul din exterior. Adică nu auzim, nu citim. Nu pentru că nu ne interesează, ci fiindcă trebuie să fim focusați, să ne facem treaba. Așa că nu prea ajunge nimic prin vestiar. Dar sunt convins că, după ce se întoarce acasă, înainte de culcare, fiecare urmărește comentariile, imaginile. Chiar încercăm să dăm tot ce avem mai bun, nu spun doar niște vorbe goale! Și veți vedea că lucrurile se vor îmbunătăți cu ajutorul domnului Hagi!

„Stanciu e cel mai important jucător din vestiarul naționalei”

- Cum ai fost primit în vestiar și cine a fost primul coechipier care te-a abordat și te-a ajutat să te integrezi?

- Toți m-au primit foarte bine, dar Nicu Stanciu a fost primul care m-a întâmpinat și m-a făcut să mă simt parte din echipă. Avem o legătură foarte bună. La fel cu Radu Drăgușin. Când jucători cu un asemenea impact în grup vin către tine cu brațele deschise, trăiești un sentiment plăcut. Te simți respectat. Stanciu mi-a împărtășit multe din experiențele lui, a devenit un bun prieten.

- Dar cine e adevăratul lider în vestiarul naționalei?

- Fiecare are propria personalitate, oricine are ceva de spus e ascultat. Dar, din punctul meu de vedere, Stanciu e cel mai important. Nu pentru că poartă banderola de căpitan, ci fiindcă asta simt cu adevărat. Am observat că, atunci când toată lumea e tristă sau dezamăgită, el e primul care ridică moralul. Și folosește mereu cuvintele potrivite. Știe ce face, fiindcă are 10-11 ani de când e la națională.

Mihăilă e cel mai amuzant coleg. Are o mulțime de povești simpatice și te distrezi numai din felul în care vorbește și glumește. Mă face să râd de fiecare dată

Lisav Eissat, fundaș România, pentru GSP

Alegeri amuzante: „Răzvan Marin – să coordoneze jocul, Stanciu – să se certe cu arbitrii, Man – să distreze publicul”

- Cel mai exigent jucător la antrenamente? Cel care se enervează chiar și atunci când pierde o simplă miuță!

- M-aș include și pe mine la acest capitol. Și mai e Radu Drăgușin care se enervează la orice înfrângere, cât de mică. Dar asta e mentalitatea tuturor. Cui îi place să piardă? La antrenamente încercăm să ne depășim limitele, să ne stimulăm reciproc, să cerem mai mult unul de altul. Acesta e spiritul!

- Dacă ar trebui să alegi trei coechipieri – unul să organizeze jocul, altul să distreze publicul și ultimul să se ia la harță cu arbitrii, la cine te-ai opri?

- Pe Răzvan Marin l-aș alege să coordoneze jocul. Stanciu – să se certe cu arbitrii! Iar să distreze publicul? Pe cine să pun? Pe cine? Pe Dennis Man! El ar putea să facă asta foarte bine.

- Ce coleg te-a învățat cuvintele sau expresiile pe care nu le găsești în dicționare?

- Ha, ha, ha! Mihăilă, bineînțeles! Nu mă întreba însă care sunt acele expresii, pentru că nu le pot spune. Nu mă întreba, te rog! Ha, ha, ha!

„Vrem să-i facem fericiți pe suporteri, să se bucure de fotbal”

- Ești rival în Championship cu Coubiș. Ce relație aveți?

- E un tip grozav. Lincoln e nou promovată, dar se descurcă bine până acum în campionat. Mai vorbim la telefon, încercăm să găsim timp să ne mai și întâlnim în Anglia, dar suntem destul de departe unul de altul. Avem însă o legătură excelentă și sper că vom fi coechipieri la națională pentru multă vreme.

- Lumea așteaptă acum să vadă o altă față a naționalei, după dezamăgirile teribile de la cele patru eșecuri consecutive. Ce mesaj le-ai transmite oamenilor, care visează la o echipă a României solidă, bătăioasă, pragmatică și cu rezultate?

- Fără să fi vorbit cu niciunul dintre colegi, mentalitatea e că fiecare vine la națională ca să câștige. Sigur, seria de înfrângeri de la începutul Ligii Națiunilor n-a convenit nimănui, dar avem șansa unei reveniri. Și vrem să-i facem fericiți pe suporteri, să le oferim prilejul să se bucure de fotbal, alături de noi. Asta e atitudinea!