„Am fost la un pas de moarte” » Cu ce se ocupă acum fostul coleg al lui Gică Hagi care și-a „distrus viața cu alcool și cocaină”

Fostul mare atacant brazilian Mario Jardel (53 de ani) a rememorat anii săi de glorie, dar și prăbușirea dramatică ce a urmat excluderii din lotul pentru Cupa Mondială din 2002. A fost aproape de moarte, după o supradoză, dar după multă terapie a reușit să își revină. Acum, la două decenii distanță, activează în sectorul imobiliar.

La finalul anilor '90 și începutul anilor 2000, Mario Jardel, care a fost coleg cu Gică Hagi la Galatasaray între 2000 și 2001, a fost printre cei mai redutabili atacanți din lume. Totuși, marele său vis, acela de a evolua la un turneu final de Cupă Mondială, nu s-a împlinit niciodată.

După acel moment, viața sa a luat o turnură total neașteptată. A devenit dependent de mai multe substanțe și a trăit un adevărat coșmar, despre care a avut însă puterea să vorbească.

Mario Jardel, dezvăluiri cu sufletul deschis

„Nici acum nu-mi explic de ce Scolari nu m-a convocat pentru Brazilia în 2002. Eram printre cei mai buni cinci atacanți din lume. Din acel moment, viața mea s-a prăbușit: au urmat alcoolul, depresia și cocaina. Am fost la un pas de moarte din cauza unei supradoze”, a mărturisit fostul golgheter, citat de gazzetta.it.

Ascensiunea și declinul său s-au consumat într-un interval scurt, între 1996 și 2002, fiind urmate de o rătăcire prin opt țări. Astăzi, la 53 de ani, Jardel a găsit liniștea. Cu sprijinul soției sale, Sandra, brazilianul a învins dependențele care i-au marcat cariera la vârsta de 30 de ani.

În prezent, fostul atacant locuiește în Fortaleza, activează ca antreprenor și păstrează o legătură strânsă cu Italia, având rude stabilite la Bologna.

Mario Jardel lucrează acum în domeniul imobiliar

„În spații comerciale lucrez. Piața imobiliară din Fortaleza este foarte activă și reprezintă o oportunitate excelentă de afaceri. În timpul liber mă relaxez la soare, pe plajă, deși recunosc că îmi este dor de Italia”, a spus acesta.

„Am doi unchi stabiliți la Bologna de peste douăzeci de ani. În plus, clima și mâncarea de acolo sunt excepționale. Pe vremea când jucam la Ancona, mâncarea era una dintre marile mele slăbiciuni”.

În sezonul 2003-2004 a ajuns la Ancona, una dintre cele mai modeste formații din istoria Serie A, iar experiența de acolo l-a marcat.

„Am doar amintiri neplăcute. Timp de șase luni nu mi-am primit salariul și am evoluat în doar trei partide. Lotul era supraaglomerat, clubul era gestionat dezastruos și a falimentat la finalul stagiunii. Am avut o relație bună cu antrenorii. dar deloc bună cu fanii.

Aveam 31 de ani, eram supraponderal, iar unii mă strigau «Lardel». La debutul meu, într-un meci cu Perugia, am aplaudat galeria adversă din greșeală, pentru că echipele aveau culori similare. Acest episod i-a deranjat enorm pe suporteri.

Avea relații solide în Italia, a propus numele meu unor agenți și astfel am ajuns la Ancona. Căutam o echipă unde să pot juca constant și să trec peste trauma de a fi ratat lotul pentru Cupa Mondială din 2002, dar psihic nu am reușit să mă recuperez”.

Și-a găsit refugiu în alcool: „Am fost la un pas de moarte”

„Am căzut într-o depresie profundă și am început să consum alcool în exces. Prezența la un Mondial era visul suprem al carierei mele. Prima soție m-a părăsit, au apărut dispute pentru custodia copiilor și simțeam că pierd controlul asupra propriei vieți. Însă momentele cele mai grele abia urmau”, a rememorat acesta, care a continuat:

„În vara anului 2003 am încercat cocaina. Eram în vacanță și știam că nu există controale antidoping în acea perioadă. Îmi dădea senzația că trăiesc și mă scăpa temporar de depresie. Odată am stat treaz o săptămână întreagă.

Apoi am suferit o supradoză, am fost la un pas de moarte, iar un prieten aflat lângă mine mi-a salvat viața. Acela a fost momentul în care am atins fundul sacului”.

Am urmat luni de terapie psihiatrică. Salvarea definitivă a venit odată cu întâlnirea actualei mele soții, Sandra. Ea m-a ajutat să redescopăr sensul vieții, iar astăzi mă declar un om fericit.



Copiii sunt mândri de mine, nu pentru greșelile făcute, ci pentru modul în care am reușit să mă ridic. Le reamintesc mereu cât de important este să ceri ajutorul familiei atunci când ești la pământ, să crezi în Dumnezeu și să ai voință de fier.



- Mario Jardel

În final, întrebat ce sfat i-ar da tânărului Mario de acum 25 de ani, fostul internațional a subliniat importanța deciziilor mature: „Să își folosească mai mult mintea și să depindă mai puțin de impuls și instinct”.